O idee proastă

Publicat în Dilema Veche nr. 345 din 23 - 29 septembrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

În primăvara acestui an, un venerabil parlamentar britanic s-a retras din Adunarea Parlamentară NATO. A fost membru al acestei Adunări mai bine de trei decenii. Mulţi ani, a condus delegaţia britanică la Adunare, iar serviciile pe care le-a adus extinderii şi consolidării Alianţei Nord-Atlantice sînt unanim recunoscute în comunitatea euroatlantică. 

Experienţa sa în politica de securitate este neîntrecută: a condus mai bine de zece ani Comisia de apărare din Camera Comunelor, a fost de două ori ales preşedinte al Adunării Parlamentare a OSCE şi a fost, în anii din urmă, de cînd l-am cunoscut eu, vicepreşedinte al Adunării Parlamentare NATO. A văzut multe. Ajuns la senectute, distinsul parlamentar a decis să nu mai candideze în alegerile parlamentare din luna mai a acestui an – s-a retras la pensie. Cînd a participat la ultima reuniune a Adunării Parlamentare NATO, a ţinut o splendidă cuvîntare: un emoţionant şi înţelept adio spus unei activităţi pe care o exersase cu neobosită pasiune. A trăit nemijlocit istoria trepidantă a NATO din anii ’70 încoace. A debutat în politica de securitate în anii în care NATO pierduse supremaţia nucleară în competiţia cu URSS, a trecut prin frămîntările erei Reagan-Thatcher, cînd reorganizarea alianţei sub un serios impuls american a provocat nenumărate enervări şi frustrări între aliaţi (amintesc, doar, tensiunile politice iscate de relocarea în spaţiul european a rachetelor americane Pershing II şi Cruise, la mijlocul anilor ’80), a văzut blocul sovietic prăbuşindu-se, a văzut extinderea NATO în Europa de Est, a văzut războiul din Kosovo şi, acum, pe cel din Afganistan. În ultimul lui cuvînt ca membru al Adunării Parlamentare NATO, bătrînul laburist a ajuns, inevitabil, la relaţia NATO – Rusia. Şi-a spus punctul de vedere cu fermitate şi inteligenţă şi a conchis cu un sfat, citînd o vorbă pe care Cromwell ar fi spus-o soldaţilor săi la un moment dat (mărturisesc, aparte, că am auzit în alte împrejurări aceeaşi vorbă atribuită lui George Washington vorbind soldaţilor săi – în fine, or fi spus-o amîndoi): „Put your trust in God, but keep the powder dry.“ (Puneţi-vă încrederea în Dumnezeu, dar păstraţi praful de puşcă uscat.) În privinţa Rusiei, noi cei din NATO trebuie să ne punem toată încrederea în ea, dar să nu uităm nici o clipă să păstrăm uscat praful de puşcă. 

De mai mulţi ani, o idee bîntuie dezbaterile pe tema relaţiei dintre NATO şi Rusia. Se spune că Rusia trebuie integrată în alianţă. O spun oameni de pe toate meleagurile, de toate profesiile şi, mai ales, de toate extracţiile politice. Pentru mine, această universală aderenţă a unei idei este un semnal serios de alarmă. De regulă, o asemenea idee este proastă. 

Sigur, prin lume circulă multe idei proaste, dar cea a aderării Rusiei la NATO mi se pare că le întrece pe toate. Să explic, întîi, ce cred că înseamnă o idee proastă, pentru a înţelege de ce ideea integrării Rusiei în NATO mi se pare chiar cea mai cea. O idee proastă întruneşte cumulativ trei trăsături: dacă s-ar realiza, ar produce mult mai mult rău decît bine, înrăutăţind situaţia prezentă; este un nonsens logic evident; exprimă o mare slăbiciune, o capitulare morală, exact în momentul în care nu există nici un motiv de capitulare, fiind, cu alte cuvinte, moralmente inoportună. 

Aşadar, dacă Rusia ar intra în NATO, competiţia strategică dintre Rusia şi SUA s-ar muta în interiorul Alianţei (nu pot crede că există cineva cît de cît lucid şi cît de cît informat care să creadă că rivalitatea dintre SUA şi Rusia – rivalitate la care Rusia ţine mult mai mult decît SUA, în acest moment – se poate stinge prin integrare). Asta ar duce, inevitabil, la implozia NATO. Or, nu am nici un motiv să cred altfel, o lume fără NATO este cu mult mai nesigură şi mai ostilă decît cea în care trăim noi acum. Apoi, o Rusie în NATO ar produce frisoane mai tuturor aliaţilor din Estul Europei, care au mai împărţit o alianţă cu Rusia (atunci sub formă de URSS) şi s-au putut lesne convinge în ce anume a constat ea. Pentru detalii, întrebaţi pe unguri despre 1956 sau pe cehi despre august 1968. În al doilea rînd, o alianţă între două superputeri este un nonsens strategic. Nici nu cred că ar trebui să ne dorim aşa ceva, pentru că în această situaţie orice echilibru al puterii pe planetă ar fi imposibil. Nonsensul constă în ceea ce ministrul de Externe rus, S. Lavrov, spunea: „marile puteri nu se aliază, marile puteri se concurează“. În al treilea rînd, ideea de a invita Rusia în NATO exprimă slăbiciune, teamă, poate chiar un adînc sentiment de culpă. Occidentul nu are nici un motiv să se simtă nici ruşinat de ceea ce este şi ce ceea ce face, nici temător în faţa Rusiei. Dar, probabil, cei care îşi imaginează că sînt interesanţi sau că lasă impresia că ar fi vizionari susţinînd teza aderării Rusiei la NATO sînt sistematic acoperiţi de ridicol de Rusia însăşi, care, prin toate vocile autorizate şi pe toate canalele, spune mereu acelaşi lucru: nu vrem să intrăm în NATO. Ba, mai mult, se încăpăţînează să considere NATO drept inamic, transmite aliaţilor, prin vocea ambasadorului rus la NATO, naţionalistul Dimitri Rogozin, că ar face bine să desfiinţeze Alianţa, şi continuă să ocupe ilegal porţiuni de teritorii ale altor state. Rusia nu crede în valorile care fundamentează alianţa noastră, atunci de ce să ne gîndim la integrarea ei? 

În ceea ce priveşte Rusia, între propagandiştii slabi ai aderării Rusiei la NATO şi sfatul bătrînului parlamentar britanic, îl aleg pe cel de-al doilea.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești