O dumirire cu Tarangul

Publicat în Dilema Veche nr. 501 din 19-25 septembrie 2013
Cealaltă vîrstă jpeg

Din cînd în cînd, îmi place să deschid la întîmplare o anume carte şi să citesc pagina care mi se deschide sub ochi. Cu unele cărţi, mă port aşa din dragoste. Le iubesc atît de mult, încît simt nevoia să le mîngîi uneori şi o fac în acest mod. De la altele, aştept provocări pentru că ştiu cît de multe lucruri spectaculoase zac în ele şi aşteaptă să fie surprinse, fie şi în acest fel sau tocmai în acest fel. În fine, există în biblioteca mea o carte pe care o parcurg, de cînd o am, în acest mod. Este Nocturnal de Marin Tarangul. Nu am citit-o niciodată sistematic, pagină cu pagină, de la prima la ultima. De doi ani o tot deschid întîmplător, citesc un fragment sau două din ea şi apoi o aşez la locul ei. După un timp, revin şi fac acelaşi lucru. Cu nici o carte nu am mai făcut aşa şi nu am răspuns la întrebările „de ce tocmai acum?“ şi „de ce tocmai cu ea?“. Cu ani în urmă, Nicolae Manolescu a scris un text splendid, intitulat „Şi cărţile au suflet“, în care povestea cum se ascund sau se arată cărţile în bibliotecă după voinţa lor, adesea necorelată cu nevoia celui care le caută. Mă gîndesc că şi această carte are sufletul ei şi mi se dă numai aşa, în fragmente, sub condiţia revenirii. Dar despre altceva vreau să vorbesc acum.  

Am dat deunăzi de următorul fragment în Nocturnal: „Prin anii ’80, cei care cereau refugiu în Franţa trebuiau să ajungă la un turn aflat la marginea Parisului, aşezat între mai multe artere. Deşi îl vedeai de departe, nu era uşor să ajungi la acest turn. Am dat acolo, prin bazarul de origini ale refugiaţilor veniţi din toate colţurile lumii, peste o femeie din Madagscar care căuta în zadar o explicaţie ca s-o dezmeticească. I se spusese la Oficiu să se prezinte data viitoare la camera X din acelaşi turn. Femeia înţelegea franţuzeşte, dar era speriată de ideea că va trebui să ajungă din nou la turn peste cîteva zile. De data asta, ca să ajungă la turn, o condusese cineva, dar – zicea ea – data viitoare trebuie să ajungă singură. Şi care-i greutatea? De ce e atît de reticentă la gîndul că trebuie să se întoarcă aici? Avea notată pe o hîrtie adresa turnului, etajul şi numărul camerei unde urma să se prezinte, şi eu nu înţelegeam ce nu putea ea să înţeleagă. Cînd ai o adresă şi vezi că ea corespunde unui turn care îţi sare în ochi, nu ai nici o dificultate să ajungi unde trebuie. E adevărat că turnul e plasat la o încrucişare de artere atît de încîlcită şi cu atîtea stopuri şi străzi de traversat, că nu era simplu să ajungi, mai ales că adresa figura pe mai multe străzi deodată. Nu ştiam care e nedumerirea ei şi eram curios să aflu. Merg cu femeia pînă la o staţie de metrou şi o pun în faţă hărţii locului respectiv, unde poziţia turnului între atîtea străzi era clar indicată. Aştept şi o las să se lămurească cu harta în faţă. Dar biata femeie se uita degeaba în faţă, că nu înţelegea ce vede. Am pus degetul pe hartă să-i arăt locul, străzile şi ieşirea din metrou, dar ea habar n-avea ce-i arăt. Putusem totuşi să-mi dau seama că era întreagă la cap, ba chiar părea destul de vie în felul în care căuta să gîndească şi să exprime ce nu înţelege. Am întrebat-o de unde vine. Din Madagascar. Şi nu avea acolo o adresă, o casă? O casă avea, dar nu ca aici, cu alte case împrejur. Locuia cu bărbatul ei în brusă, unde întîlneai mai mult animale decît oameni. Uneori, mi-a spus, ieşea cu bărbatul ei, amîndoi în pielea goală, să vîneze animale de cîmp. Nu fusese decît rareori la oraş, de fiecare dată dusă de alţii cu camioneta. Şi ajunsese la Paris tot aşa, ca un bagaj purtat de alţii, ca să fugă de un măcel local între triburi. Aşa mi-am dat seama că femeia nu ştia pe ce lume se află. Dar, mi-am zis, asta nu o împiedică să înţeleagă acum o adresă care este foarte vizibilă pe hartă. Or, ea tocmai asta nu înţelegea; ceea ce era vizibil pentru mine nu era şi pentru ea. Mi-a venit, însă, o idee: să schimb optica şi să-i spun femeii să-şi închipuie că e o pasăre şi că priveşte de sus tot ce este desenat pe plan. Cînd i-am spus că pentru o pasăre planul nu este aşezat vertical în faţa ochilor, ci este culcat pe orizontală, atunci a început să înţeleagă. Şi cînd i-am mai spus că tot ce este descris la scară mică pe plan este de fapt mult mai mare în realitatea, faţa ei s-a luminat. Acum ştia să citească un plan, prinsese convenţia şi lucrurile păreau fireşti; străzi, clădiri, toate erau reduse, ca nişte insecte, ca să nu ocupe locul pe care îl ocupau în realitate.“

Întîmplarea aceasta m-a urmărit cîteva zile. Simt că are un tîlc. Uneori, ca să înţelegi ce ţi se întîmplă, ca să-ţi dai seama pe unde trebuie să o iei, e nevoie de cineva care să-ţi dea perspectiva corectă, pentru că ceea ce vezi conform experienţei tale poate fi cu totul altceva decît ceea ce este în realitate. Marin Tarangul a lămurit-o pe femeia aceea că trebuie să se pună în locul unei păsări (pentru că ea era familiarizată cu păsările şi cu zborul lor) şi să accepte vederea „la scară“. Deodată, totul i s-a lămurit. Fii pasăre, şi vei înţelege cum să revii la turn – ar fi putut suna sfatul cel bun. Dar ce o face pe femeia aceasta să aibă nevoie şi să primească îndrumarea lui Marin Tarangul? Spaima pe care o resimte în noul spaţiu, în care a ajuns anume pentru a se refugia. Doar că refugiul, iată, a salvat-o de un pericol (cel al măcelului intertribal), dar îi dă anxietăţi pe care nu le-ar fi cunoscut. Spaima de a nu mai putea reveni la turn era ceva nou pentru ea. Spaima de a nu mai putea ajunge înapoi la destinaţie e ceva obişnuit pentru fiecare dintre noi. Simt că e ceva profund în povestea asta, chiar dacă nu ceva neapărat iniţiatic, dar ceva ce ar putea fi o explicaţie a lucrurilor cu adevărat importante din viaţa noastră tot este.

(mai 2012) 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.