O dezbatere romînească

Publicat în Dilema Veche nr. 128 din 6 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ultima vreme, tot mai multe voci din spaţiul politic, dar şi din societatea civilă, cer o dezbatere publică amplă în jurul prezenţei trupelor noastre în Irak şi, prin extensie, în legătură cu implicarea militară a României în conflicte care, aparent, nu au legătură cu noi. Impresia este că toată lumea cere dezbaterea şi un Cineva, ocult şi atotputernic, care ar trebui să o organizeze, să dea cuvîntul şi să ia cuvîntul, refuză să înceapă "lucrările". S-ar zice că sîntem în acea situaţie stranie în care toată lumea spune "Să dezbatem!" şi nimeni nu începe dezbaterea. În realitate însă, dezbaterea există. În ultimele 12-14 luni, s-au publicat sute de articole pe această temă, s-au consumat zeci de ore la radio sau la televiziune discutîndu-se acest subiect, s-au pronunţat, la conferinţe şi seminarii, mai toţi experţii ştiuţi sau inventaţi, în fine, nu cred că există persoană publică a cărei opinie în legătură cu prezenţa trupelor noastre în Irak să nu fi fost auzită. Oricine are un minim interes pentru chestiune ştie bine care sînt ziarele şi comentatorii favorabili angajamentului nostru în Irak şi care sînt criticii, iar argumentele celor două tabere sînt, şi ele, bine cunoscute. Însă impresia generală este că această dezbatere nu există. Şi asta mă îngrijorează. Există, cred, două cauze majore pentru care ceva ce se întîmplă în realitatea romînească, i.e. dezbaterea asupra prezenţei trupelor noastre în Irak, pare că nu se întîmplă. Prima cauză este că dezbaterea a început tîrziu. Ca o nouă probă a lipsei de sincronicitate a lumii româneşti la lumea euro-atlantică, în lunile premergătoare atacului american asupra Irakului nimeni în România nu punea profund problema poziţiei noastre în chestiune şi, mai ales, nimeni în România nu discuta public participarea noastră cu trupe la operaţiunile post-conflict. Decizia de a trimite trupe în Irak a fost luată în stilul puterii pesediste din acea vreme. Adică, fără consultare publică. Poporul nu a fost întrebat, nu a fost nici măcar sondat, iar parlamentarii au votat cu sentimentul că fac o mutare obligatorie. PSD a avut mereu un stil ascuns, "expert", aproape masonic de a gestiona puterea. Liderii PSD nu se temeau de opinia publică, aşa cum cred mulţi, ci aparţineau acelei şcoli de gîndire care spune că puterea este o activitate pentru foarte puţinii aleşi dintre puţinii chemaţi. În chestiuni precum trimiterea de trupe în Irak, cei din afara castelului nu se pot pronunţa pentru simplul motiv că habar nu au de fondul adînc al problemei. Credinţa pesediştilor, venită de la părintele lor spiritual, este că numai cine are pîrghiile trebuie să aibă informaţiile, aşadar numai cine e la putere ştie. Pe scurt, problema PSD nu era incapacitatea de a persuada public, ci incapacitatea de a gîndi democratic. În chestiunea irakiană, PSD nu a lansat tema implicării noastre spre dezbatere publică şi, prin controlul pe care îl avea asupra mediei, a impus ca unic răspunsul guvernamental. Dezbaterea reală a început după 2004, episodul răpirii jurnaliştilor români în 2005 fiind prilejul. Întîrzierea dezbaterii a frustrat pe cei, puţini, care chiar aveau nevoie de ea şi urma amară a acestei frustrări s-a transmis, cumva, pînă azi. A doua cauză pentru care ni se pare că nu dezbatem cînd, de fapt, dezbatem, este că dezbaterea nu are impact. Nu există nici o situaţie pînă acum în care guvernanţii să fi decis ceva în materie de politică externă şi de securitate, considerînd serios vocea opiniei publice. Mai mult, nu există nici un caz în care cursul acestor politici să fi fost măcar cosmetic modificat din asemenea raţiuni. Chiar şi marile direcţii de politică externă şi de securitate, precum aderarea la NATO şi la UE, au fost mai întîi formulate politic şi apoi au devenit simpatice poporului, pentru că rimau cu tipul de libertate şi de prosperitate occidentală. Aşadar, la noi, lipsa de impact a dezbaterii pe acest gen de teme este de domeniul tradiţiei. De aceea, sentimentul de "degeaba" este puternic şi, în final, descurajant. Mai departe, cred că această lipsă de impact are şi alte explicaţii, în afara autismului deja ştiut şi probat, al elitei noastre politice. Dezbaterea pare inexistentă din cauza lipsei de argumente, a fragilităţii raţionamentelor, a superficialităţii analizelor. La noi, argumentele s-au epuizat în primele gesturi debatorii. Cei care se opun prezenţei noastre în Irak, vorbesc în termeni emoţionali ("de ce să curgă sînge românesc pe meleaguri străine?"), în termeni contabili ("am economisi 90 de milioane de euro pe an dacă ne-am retrage") sau în termeni pseudo-morali ("Bush nu a făcut bine că s-a dus în Irak, atunci nici noi nu trebuia să mergem"). Cam acestea sînt argumentele contestatarilor. Susţinătorii sînt şi mai săraci în argumente. Ei joacă fie cartea onoarei ("dacă ne-am angajat, să mergem pînă la capăt"), fie retorica la modă ("terorismul e o problemă globală, este deci şi problema noastră, acţiunile din Irak fac parte din lupta anti-teroristă, aşadar trebuie să participăm"). Nu există nici un alt argument şi toate discuţiile se reduc la învîrtirea acestor cinci idei. Recent, tînărul domn Olteanu de la Camera Deputaţilor a îmbogăţit dezbaterea cu un raţionament nou - domnia sa s-a trezit vorbind despre ce vor americanii şi ce vor europenii şi cum noi trebuie să vrem ce vor europenii, că la ei ne şade interesul acum. Acesta este nivelul acestei dezbateri, de ce mă mir că nu se vede? O discuţie se menţine în atenţie prin prospeţimea argumentelor, prin adîncimea lor, prin înnoirea perspectivei, prin descoperirea altor puncte de vedere. La noi, se spun de doi ani aceleaşi cîteva lucruri. Nu e de mirare că, deşi vorbim, nu auzim nici măcar noi înşine că vorbim, pentru că - da, asta e culmea acestei dezbateri! - chiar cei care participă la ea, cer ca dezbaterea să înceapă. Dezbaterea publică înseamnă confruntarea publică a argumentelor. Cum la noi aceste argumente s-au dezbătut deja, putem spune că, deşi zgomotul nu s-a stins, dezbaterea s-a încheiat. Iau asta ca pe o probă tristă a anvergurii noastre intelectuale şi aştept, de fapt, reînceperea dezbaterii.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.