O demisie

La două săptămîni după plecarea de la Casa Albă a lui Karl Rove, consilierul principal al preşedintelui american George Bush jr., considerat cel mai important artizan al politicii prezidenţiale americane, demisia procurorului general (în SUA - ministrul Justiţiei), Alberto Gonzales, a confirmat dorinţa Preşedinţiei de a mai repara ceea ce se poate, în ochii electoratului american. La sfîrşitul celui de-al doilea mandat, Bush jr. nu luptă pentru el, ci pentru moştenirea lăsată viitorului candidat republican. Acum, administraţia pare cu desăvîrşire insensibilă la starea de spirit a celor ce vor merge la urne. La veştile proaste şi foarte proaste venite din Irak şi Afganistan, deşi s-au schimbat oamenii şi în fiecare discurs prezidenţial se anunţă modificarea tacticii, se adaugă fluctuaţiile interne, criza bursieră, doi ani de haos după uraganul Katrina şi multe alte situaţii în care administraţia parcă ţine să-şi demonstreze impotenţa. Alberto Gonzales a fost primul ministru hispanic din istoria Statelor Unite şi vechi colaborator al lui Bush jr., încă de pe vremea cînd acesta era guvernatorul statului Texas. Gonzales a contrasemnat cele 150 de execuţii din acest stat şi n-a aprobat nici una dintre cele 50 de cereri de graţiere. Cum scria ziarul The Washington Post, drumul spre Casa Albă se pavează mai temeinic cu cadavrele celor executaţi decît cu aprobările cererilor de graţiere. Cînd a ajuns la Casa Albă a declarat că el este întruchiparea "visului american": s-a născut în 1955, într-o familie mexicană extrem de săracă, cel de-al doilea dintr-un şir de opt copii. Tatăl era muncitor constructor. "N-aveţi idee cît de sărac poţi fi cînd eşti sărac" - a spus el într-un interviu şi doar cei care au trecut printr-o asemenea situaţie ştiu de cîtă tenacitate, încăpăţînare şi sacrificiu a fost nevoie pentru a străbate drumul de la cartierul sărac din Huston pînă la Harvard şi de acolo pînă pe Washington Avenue. La Casa Albă, a fost întîi consilier, apoi ministru al Justiţiei şi era considerat unul dintre cei mai fideli "oameni ai preşedintelui", legitimînd chiar cele mai discutabile dintre deciziile sale: a elaborat un memoriu prin care regla ce e permis şi ce nu, în materie de comportament în interogatoriile luate prizonierilor (de fapt, aprobarea tratamentelor dure), ocazie cu care a declarat Convenţiile de la Geneva privind prizonierii drept învechite, depăşite. A supervizat concedierea celor nouă procurori federali, vinovaţi de a nu fi participat la ceea ce în Statele Unite se numeşte "persecuţie politică", iar în audierile de la Congres n-a izbutit să depună mărturii consistente în legătură cu îndreptăţirea deciziilor lui. Documente publicate de Departamentul de Justiţie, elaborate imediat după 2004, cu contribuţia lui Karl Rove, planificau înlocuirea tuturor celor 93 de procurori federali. De cînd Congresul a devenit majoritar democrat, Gonzales a fost ţinta a nenumărate atacuri privind ascultările ilegale, fără mandat, şi, de fiecare dată, lista era luată de la început. Dar, de fapt, foarte grav în ochii americanilor nu era ceea ce a făcut Gonzales, ci ceea nu a făcut: în timpul mandatului său, nu s-a înregistrat nici un proces convingător încheiat cu o condamnare convingătoare a unui terorist real. În numele "războiului asimetric împotriva terorii" li s-a cerut americanilor să renunţe la unele prerogative ale vieţii într-o democraţie. După 11 septembrie 2001 tîrgul părea rezonabil. Acum reiese că schimbul n-a fost echitabil: americanii au dat, administraţia n-a livrat. Preşedintele Bush l-a susţinut pe Gonzales pînă în ultima clipă: cînd a aflat de demisie, el a spus: "E trist că trăim într-o epocă în care o persoană dotată şi onorabilă, cum este Alberto Gonzales, este împiedicată să-şi ducă la bun sfîrşit o sarcină importantă, fiindcă numele său, întru totul respectabil, e tîrît în noroi din motive politice". Democraţii - candidatul la preşedinţie John Edwards şi senatorul democrat Chuck Schumer - s-au bucurat cînd au aflat vestea. Human Rights Watch cere o anchetă asupra metodelor de detenţie aprobate de Gonzales. Cînd un om munceşte atît de greu pentru ca să ajungă din nimeni cineva, îi e poate cu atît mai dificil să-şi îndrepte spinarea şi să-i contrazică pe aceia care îl pot transforma din nou într-un nimeni.