O amintire – Virginia ZEANI despre Federico FELLINI

Publicat în Dilema Veche nr. 585 din 30 aprilie - 6 mai 2015
O amintire – Virginia ZEANI despre Federico FELLINI jpeg

Dilema veche

Canta che ti passa. Virginia Zeani în dialog cu Sever Voinescu

Virginia Zeani s-a stabilit în Italia în 1946, a început cariera în 1948 şi, în anii 1960, era o celebritate lirică internaţională. Cam în acea perioadă, Zeani şi soţul ei, marele bas Nicola Rossi-Lemeni, un artist total, i-au cunoscut şi s-au împrietenit cu soţii Federico Fellini şi Giulietta Masina. La începutul anilor 1980, Virginia Zeani şi Nicola Rossi-Lemeni s-au mutat în America, aşa că prietenia lor cu soţii Fellini a durat două decenii. Nicola Rossi-Lemeni a murit în 1991, la 71 de ani. Federico Fellini a murit în 1993, la 73 de ani. Giulietta Masina a murit în 1994, la 73 de ani. Virginia Zeani, care acum este stabilită în Florida, va împlini 90 de ani peste cîteva luni. Iată fragmentul despre Fellini, din lunga discuţie pe care am avut-o cu Virginia Zeani pentru cartea amintită, în 2006-2007. O mărturie directă a unei mari artiste despre un alt mare artist. 

Ştiu că i-aţi cunoscut îndeaproape pe Fellini şi pe Giulietta Masina. Cînd i-aţi cunoscut? Cum erau? 

Bineînţeles că ştiam de mult cine sînt ei. Cine nu-i cunoaşte pe Fellini şi pe Giulietta Masina? Mai ales în Italia. În 1963, am cumpărat un teren la Fregene, ca să-mi construiesc o casă, şi am constatat că ei cumpăraseră un teren lîngă al nostru şi încercau la rîndul lor să-şi construiască o casă. Ei erau de mai demult la Fregene, pentru că atunci cînd a făcut filmul

(pe care, spre ruşinea mea, nu l-am văzut niciodată) avusese nişte filmări cu copaci seculari şi parte din film a fost turnat pe terenul pe care acum îl cumpărasem eu, unde erau mai mulţi pini seculari plantaţi în 1666 de către Papa Alexandru al VII-lea. La Fregene fusese reşedinţă papală pe vremea aceea. Pe urmă eu am construit casa în jurul acestor copaci. Cu Fellini şi cu Masina am devenit repede cunoştinţe şi apoi prieteni. Ne vedeam foarte des. De cele mai multe ori, cînd noi eram la Fregene şi ei erau la Fregene. Petreceam mult timp împreună. Casele erau foarte aproape şi se făcuse chiar un obicei să ne vedem de Paşti, de Crăciun, de Anul Nou, acolo. Întîlnirile şi mesele aveau loc mai ales în casa noastră, pentru că era mai încăpătoare. 

Ce fel de om era? 

Era un om versatil, extrem de versatil. Era greu să-l prinzi, să ai o discuţie serioasă cu el. Vorbea cu tine, normal, susţinea dialogul, dar era absent, vedeai limpede că mintea lui e în altă parte. Avea o lume interioară imensă, luxuriantă, numai a lui, care îl absorbea cu totul. Pe mine nu mă deranja pentru că eram oarecum obişnuită – şi Nicola era, uneori, absent în acelaşi fel. Cred că de aceea s-au şi împrietenit atît de bine. Ei doi se înţelegeau foarte bine. Conversau mult, pe teme dintre cele mai variate: religie, ocultism, literatură, artă, tot felul de lucruri. Era un visător absolut, un visător fără limite. Masina era o femeie practică şi foarte naturală. După gustul meu, era o artistă splendidă, unică. În orice caz, cum arăta în filme, aşa era şi în realitate. Cînd o vedeam cît de firească este în filme, cînd o vedeam că este în roluri chiar ea însăşi, simţeam un sentiment de mare onestitate. Ea nu trişa. Era o femeie modestă, dar foarte rafinată intelectualmente, căreia îi plăcea să gătească în casă şi să aibă musafiri. Anturajul lor era alcătuit, mai ales, din personalităţi din lumea filmului. Se întîlneau des cu Vittorio De Sica, pe care l-am primit de multe ori şi în casa noastră, cu Mastroianni… 

Fellini cunoştea opera? Îi plăcea opera? 

Nu-i plăcea. O accepta, dar zicea că e ceva care nu-l farmecă, era ceva de neînţeles pentru el şi nici nu încerca să înţeleagă. Cu greu, l-am adus o dată la Opera din Roma, să ne vadă, pe mine şi pe Nicola, în

I-a plăcut de noi, ne-a complimentat, a fost amabil, dar se vedea limpede că nu-i plăcea opera. M-am întrebat mereu cum de cineva cu atîta bogăţie interioară, cu atîta imaginaţie, nu este sedus de poveştile pe care le spun operele, de muzica superbă din opere. Nu ştiu… Cred că nu îşi dădea timp să se gîndească la altceva decît la cinema, iar muzica era, pentru el, doar muzică de film. Era prizonierul fără scăpare al gîndurilor lui. Şi devenise celebru cu asta. De aceea probabil că nici nu voia să iasă din această atmosferă a lui. Avea adesea accese de recluziune, nu voia să vadă pe nimeni. E drept, mulţi îl şi agasau. Îmi amintesc că, la un moment dat, trebuia să filmeze la un film numit

, cu Mastroianni, şi care nu s-a mai făcut nu ştiu din ce cauză. Cînd s-a aflat că nu se mai face, presa îl căuta peste tot şi el se simţea asediat. Ziariştii erau la el la poartă şi atunci a venit la noi şi s-a ascuns în pivniţă. „Nu vreau să văd pe nimeni! Nu vreau să văd pe nimeni!“, repeta la nesfîrşit. Ziariştii îi tot fotografiau casa şi nu plecau de acolo. Cineva le-a spus că e prieten cu noi şi au venit ziariştii şi la noi să afle ce ştim de el. „Nu l-am văzut de mult!“, le-am spus. A stat în pivniţă vreo două ore pînă s-au liniştit lucrurile. Era un om foarte original, foarte simpatic şi, cum ţi-am spus, de neprins pentru o conversaţie serioasă şi coerentă. El credea foarte mult în paranormal. Avea un prieten la Torino, pe care l-am cunoscut şi eu, care avea puteri paranormale. Îl chema Gustavo Rol. Cînd am fost la el acasă, m-a rugat să iau o carte, oricare, din bibliotecă. Eu deschideam cartea la întîmplare, el se concentra şi începea să recite cuvînt cu cuvînt din pagina pe care o deschisesem. Asta îl fascina complet pe Fellini. Era copleşit de lucruri de genul ăsta. În altă dimensiune, îl fascinau şi femeile puţin cam uşoare. Asta o făcea pe Giulietta Masina să sufere foarte mult. 

El are un film care se cheamă E la nave va, nu ştiu dacă l-aţi văzut, care portretizează soprana de operă într-un mod foarte caricatural. La un moment dat, arată cum o soprană şi un tenor sînt pe un vapor şi vizitează sala maşinilor unde sînt mecanicii acoperiţi de zgomotul metalic al motoarelor, care muncesc abrutizant, în întuneric, soioşi, murdari, obosiţi. Ca să-i epateze pe mecanici, soprana şi tenorul încep să ia note din ce în ce mai înalte, într-o competiţie ridicolă. Mecanicii se uită la ei năuciţi, nu înţeleg nimic, iar soprana şi tenorul sînt într-un fel de competiţie de orgolii absolut inadecvată în sala aceea a motoarelor, unde e şi zgomot, şi murdar. Dar fiecare cîntăreţ încearcă să-l domine pe celălalt. Opera apare ca un gen caraghios, ca o caricatură, o luptă de orgolii goale… 

Exact asta credea el despre operă. Nu pricepea nimic din operă. Cînd a făcut

, în 1972, avea nevoie de o soprană care să apară în film. Mi-a oferit mie rolul. Trebuia să mă îngraş şi să fiu caricatura hidoasă a unei soprane. Evident că l-am refuzat. Nu puteam caricaturiza meseria mea. Să o caricaturizeze altcineva! Şi lui Nicola i-a oferit un rol atunci, dar nu a acceptat nici el, nu-mi mai amintesc de ce. 

Aţi spus că Nicola şi Fellini se înţelegeau foarte bine. 

Ce mi se părea cu totul special era că uneori tăceau împreună. Treceam pe lîngă ei în grădină şi tăceau, apoi mai treceam pe lîngă ei peste o jumătate de oră şi ei tăceau în aceleaşi poziţii. Ştii că forma supremă de comunicare şi de confort este să taci împreună cu celălalt. Ajunseseră la acest nivel. 

Cum se purta Fellini cu Masina? 

Foarte cald. Se iubeau mult. O trata puţin ca pe o fetiţă, deşi el era doar cu un an mai în vîrstă decît ea. Giulietta se alinta şi, uneori, se purta ca o copilă care nu pricepe nimic, tocmai ca să-i facă lui plăcere.

Cît a durat prietenia dumneavoastră? După ce aţi plecat în America, aţi mai ţinut legătura? 

Da. În primii ani după ce ne-am mutat în America, mergeam vara la Fregene şi ne vedeam acolo. Deci, cam o dată pe an, ne revedeam. Apoi, la un moment dat, ei au vîndut casa şi s-au mutat la Roma într-un apartament. Apoi, am vîndut şi noi casa. Ultima dată i-am văzut la televizor, în America, în 1993… 

Cînd Fellini a luat Oscarul onorific. 

Da, la Oscar. Am plîns cînd i-am văzut. Ea plîngea şi probabil că el era bolnav. Ei îi era frică să rămînă singură. Fellini a murit cîteva luni mai tîrziu şi ea a murit nu mult după el. Cînd i-am văzut atunci, mi-am adus aminte de multe momente de la Fregene. Ea avea cîteodată, seara, obiceiul să bea cîte un păhărel. Şi se ameţea puţin. În momentele astea începea să discute politică. Ea era cam de stînga şi intra imediat în discuţii contradictorii cu Nicola. Ea spunea că în URSS totul e foarte bine. Fuseseră amîndoi acolo şi au fost foarte bine primiţi. Nicola îi povestea tragediile din Rusia sovietică şi ea nu credea – spunea că a fost acolo şi a văzut direct, la faţa locului, că nu e aşa.

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

Începînd din 16 aprilie 2015, împreună cu Dilema veche puteți achiziționa  “ Colecția Fellini ”: patru dintre cele mai bune filme ale regizorului Federico Fellini, care a primit Premiul Oscar pentru  întreaga carieră în 1973. Mai multe detalii aici.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.