Numiri potrivite

Publicat în Dilema Veche nr. 551 din 4-10 septembrie 2014
Bun şi rău jpeg

Ştiind că este dedicat numirii Preşedintelui său, dar şi Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate, am aşteptat rezultatul ultimului Consiliu European Extraordinar, amintindu-mi ce impresie mi-a făcut Consiliul de Iarnă din 2009, cînd primii ocupanţi ai acestor funcţii nou create pe atunci au fost anunţaţi. În 2009, mi-amintesc bine că am avut sentimentul de „cenuşiu pe cenuşiu“, cum spune, undeva, Hegel. Într-un text publicat atunci în acest colţ de pagină, intitulat „Funcţii noi şi cenuşii“, scriam: „Deşi Europa nu duce lipsă de lideri charismatici, Uniunea Europeană se încăpăţînează să persiste în profilul cenuşiu-funcţionăresc cînd e vorba despre liderii ei. Recenta desemnare a dlui Herman van Rompuy în funcţia de preşedinte al Consiliului European şi a baronesei Catherine Margaret Ashton în funcţia de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate confirmă pe deplin paternul.“ Succesorii dlui van Rompuy şi ai dnei Ashton sînt – slavă Domnului! – din alt aluat. Pragmatic vorbind, dl Tusk şi dna Mogherini sînt mai aproape de ceea ce înseamnă, de fapt, funcţiile pe care le ocupă de cîteva zile.

Dl Tusk, noul preşedinte ale Consiliului European, este o figură politică europeană de prim rang. Spre deosebire de dl van Rompuy, domnia sa este cunoscut tuturor europenilor cît de cît interesaţi de politică, nu doar celor cîteva sute care îşi duc viaţa pe culoarele cancelariilor, şi a dovedit că este capabil de un leadership puternic, deşi una e să conduci guvernul ţării tale şi alta Consiliul European. Orişicît, şefii de guverne şi de state ai celor 27 nu sînt miniştrii din partidul tău de-acasă, iar Parlamentul European este cu totul altceva decît un (oricare) parlament naţional, din orice punct de vedere ai privi – fie şi pentru că euroalegerile anticipate sînt, practic, imposibile, şi asta schimbă complet viziunea despre propria funcţie a europarlamentarilor. Fost membru al Solidarităţii poloneze în vremea comunismului, pe cînd era doar student, dl Tusk este singurul prim-ministru polonez din era postcomunistă care a fost reales în fruntea cabinetului de la Varşovia (se întîmpla în 2011), ceea ce l-a transformat într-un veteran al Consiliului European. Cît a fost în Consiliu ca premier al Poloniei, dl Tusk a reuşit o performanţă importantă. A reuşit să păstreze profilul de „nucă tare“ al Poloniei în UE, profil forjat de fraţii Kaczynski, dar a eliminat asperităţile uneori radicale din exprimarea politică a acestora. Cu el la masa Consiliului, Polonia a avut de cîştigat. Fără îndoială, dl Tusk ştie foarte bine cum funcţionează instituţia pe care o va conduce. Omul şi-a impus candidatura, prin propria greutate politică.

În ceea ce-l priveşte pe noul Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Securitate, dna Mogherini, lucrurile stau altfel. Ea îşi datorează funcţia insistenţelor premierului italian Matteo Renzi, noul star al stîngii europene. Luaţi repede, am spune că dna Mogherini, ca şi dna Ashton, nu are nici anvergura politică şi nici calibrul diplomatic necesar pentru funcţia de „ministru de externe“ al Europei. Totuşi, este imediat de adăugat că membrii UE exact asta caută pentru această funcţie. Ţările europene, mai ales cele foarte importante (Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania, Polonia mai nou) nu renunţă la atributul politicii externe şi de securitate. Să ne gîndim de pildă, la Consiliul de Securitate ONU. Doi dintre membrii UE sînt membrii permanenţi. Îşi face cineva iluzia că ceea ce exprimă ei acolo este cumva coordonat cu Înaltul Reprezentant? Aşadar, politica externă a Uniunii Europene va fi, cînd se va putea, un consens al unor politici deja elaborate în capitalele Europei. Dna Mogherini va trebui să caute acest consens, fără a-şi permite să fie foarte creativă şi plină de iniţiative. Mai exact, dna Mogherini va trebui să culeagă poziţiile statelor membre (cele mai influente, pentru că celelalte, de obicei, se pliază) şi să găsească numitorul comun. Cel mai mare numitor comun, sperăm. Dacă Uniunea ar fi căutat un om capabil să facă o politică externă proprie, fără îndoială că dintre toate candidaturile, cea a suedezului Carl Bildt s-ar fi impus. Spre deosebire de dna Mogherini, a cărei unică reuşită citată de toată lumea este teza ei de licenţă despre islam, dl Bildt are în palmares reuşite diplomatice majore, precum medierea conflictelor din Balcani şi Orientul Mijlociu. În plus, ecuaţia politică a puterii în UE la ora actuală ar fi făcut foarte dificlă desemnarea dlui Bildt, în condiţiile desemnării dlui Tusk. Sigur, dna Mogherini este mai tînără cu vreo 25 de ani decît dl Bildt şi, cum se spune la noi, „are timp“. Ca şi în România, şi la UE se practică tot mai mult calificarea la locul de muncă, cînd e vorba despre funcţii politice importante. Oricum, în marile provocări externe care ameninţă UE, dintre care cele mai multe sînt, de fapt, provocări la adresa securităţii continentului nostru, vocea „ministrului de externe“ al Uniunii este destul de palidă. Cînd, de pildă, Rusia trimite tancuri în Ucraina, aproape nimeni nu aşteaptă înfrigurat reacţia Înatului Reprezentant – toată lumea caută grabnic reacţiile de la Berlin, Londra, Paris, mai nou Varşovia. Şi toate acestea, oricum, după reacţia de la Washington, care este aşteptată cu maximă febrilitate.

Aşadar, mie mi se pare că cele două numiri de la vîrful Uniunii sînt foarte potrivite pentru ceea ce Uniunea are nevoie acum: în fruntea Consiliului – un om cu gabarit politic, care va negocia permanent, de pe poziţii solide, cu liderii ţărilor europene, iar în fruntea Serviciului de Acţiune Externă – o doamnă de la partid, inteligentă şi serioasă, care va trebui să ia notiţe şi să găsească numitorul comun al unor poziţii naţionale deja exprimate. Faţă de 2009, este un pas înainte.

Sever Voinescu este avocat şi publicist.

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii