Nu putem

Publicat în Dilema Veche nr. 1035 din 8 februarie – 14 februarie 2024
image png

O doamnă amabilă devenise, în primii mei ani de preparatoriat universitar, şefa unei structuri administrative academice, avînd mai mulți angajaţi în subordine. Am ajuns şi eu la ea, la un moment dat, cu o problemă oarecare. Mi-a spus din start, amabilă, că se rezolvă, mai ales că nu trebuia decît să dea un telefon unui subaltern direct și să-i ceară niște hîrtii. Între biroul doamnei în cauză şi respectivul personaj exista, probabil, o distanţă de aproximativ zece-cincisprezece metri. Femeia sună şi, pe un ton afabil, îşi invită colegul în biroul central. Deşi zîmbetul nu i-a dispărut nici o secundă de pe faţă, am sesizat o mică tresărire în privirea sa atunci cînd primi replica interlocutorului. „Nu poţi?!”, exclamă ea înţelegător, aş spune chiar matern. „Pricep… Iei masa… Da, aştept”, spuse şefa urmărită de ochii mei nedumeriţi. Acoperi receptorul (telefonului fix, dragi copii, așa cum era acum 32 de ani!) şi îmi şopti: „Mănîncă, dar îl sună pe directorul departamentului imediat subordonat să vadă dacă nu au şi ei o copie a dosarului, pe care s-o aducă cineva de acolo”. Încuviinţai, străluminat.

După minute de aşteptare, pe parcursul cărora ne-am zîmbit stingheriţi, ea cu receptorul în mînă, eu cu geanta în braţe, doamna strigă eliberator: „Nu se poate?… Aha, e în pauză de cafea…Da, te rog frumos, fă-mi legătura cu Ţiţi! Mersi mult, Bubu!”. Doamna continuă dialogul cu un social smile netulburat. „Alo, dragă Ţiţişor, te deranjez cu o întrebare. Ai o copie a dosarului cutare? Da? Vai, ce bine, poţi să mi-o aduci puţin?… Nu?… O aştepţi pe Ioana de la şcoală? Am înţeles. Şi cu cine să vorbesc? Cu Vasilescu? Păi, de la el am pornit. Tocmai mînca, însă fă-mi legătura, că s-ar putea să fi terminat… Mersi!… Bubu, tot eu sînt. Ai terminat de păpat? Mai ai un sandviş?… Bine, Bubu, te aşteptăm să termini şi poate vii tu cu dosarul. Te rog frumos, puiu’, că n-am găsit pe nimeni! Mersi enorm! Poftă bună!”

Doamna închise, surîzînd la fel de generos ca la început, şi – cînd tocmai mă gîndeam cum, în locul ei, mi-aş fi lăsat mîna să alunece prin fir, de-a lungul nenumăratelor răsuciri imposibile, presupuse de sistemul întortocheat al telefoniei (din nou nota bene: fixe!), pînă ar fi ajuns la capăt şi ar fi ieşit prin receptorul nemîncatului Bubu, pentru a se înfige în beregata plină cu sandviş, a o strînge cu sete şi a o face să scoată nişte gemete agonice – mi-a spus un lucru de-a dreptul şocant. „Să nu vă mirați prea tare de cumințenia mea! Veți vedea ce greu e să administrezi lucruri, cînd veți fi și dumneavoastră şef în ţara asta! Românii sînt o comunitate specială. Le place să refuze gratuit. Într-o lume a interdicţiilor de tot felul, a spune nu cît mai des posibil îţi creează un binefăcător sentiment de libertate. Dacă le vei respecta oamenilor acest drept, de fapt un drept la independenţa simbolică a negaţiei fără obiect (nu mai ştiu dacă doamna a folosit chiar cuvintele acestea, dar, în fine, ideea contează, n.m.), după aceea poţi fi sigur că sînt în întregime ai tăi. Vor face întocmai precum doreşti. Te vei simți un lider autentic.”

Lecţia de know-how managerial românesc mi-a dat serios de gîndit la vremea respectivă. Era acolo, în filozofia interlocutoarei mele, o cunoaştere etnopsihologică în faţa căreia – trebuie să admit – mă înclin și astăzi. Compatrioţii noştri par, într-adevăr, nişte oameni ai preferinţelor, a căror predispoziţie către negaţie se cere privită calm, cu deplină îngăduință. Ca şef nu vei lua niciodată individului (aparţinător al unei astfel de comunităţi) dreptul (şi bucuria) de a te refuza, ştiind că, tocmai prin această mişcare de maestru, controlul tău asupra lui devine total. Principiul este oarecum derivat din filozofia artelor marţiale chinezeşti. În lupta cu un adversar, nu-ţi iroseşti niciodată propria energie inutil, ci – viclean – preiei efortul inamicului (depus pentru eliminarea ta) şi îl întorci asupra lui însuşi într-un mod distructiv. Cu alte cuvinte, în postură de stăpîn, mă arăt copleşit de măreţia libertăţii sclavului meu de a mă contrazice, trimiţîndu-l ulterior, fericit, înapoi la galere. Aviz amatorilor de șefie, desigur!

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Scene din viața unui universitar, Editura Junimea, 2023.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Drumul Vinului în Toscana României, printre podgoriile Drăgășaniului. „Zona a înflorit, practic!” FOTO VIDEO
Un vechi drum agricol printre podgoriile de pe dealurile Drăgășanilor a fost asfaltat pentru prima dată în istorie grație unui proiect cu fonduri europene în valoare de 1 milion de euro.
image
Craterele uriașe de pe dealurile Hunedoarei, rămășițe din anii '50 ale Războiului Rece VIDEO
Dealurile care înconjoară municipiul Hunedoara păstrează rămășițele puțin cunoscute ale unor locuri interzise în primele decenii de comunism. Câteva cratere mari stârnesc curiozitatea localnicilor.
image
Femeia prinsă făcând plajă pe șalupa Poliției Locale din Timișoara a revenit a doua seară la locul faptei. Ce gest ciudat a făcut acolo
Tânăra care a făcut plajă pe șalupa Poliției Locale Timișoara a revenit în seara următoare la ambarcațiune și a urcat pe ea cu loțiune de plajă și o lumânare.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.