Nu doar Gaza
Cu ochii pe conflictul din Orientul Mijlociu, celelalte focare de violenţă din lume intră într-un con de umbră; desigur, ştirile sînt înregistrate, dar analiza lor e lăsată pe mai tîrziu, cînd vor fi mai spectaculoase (mai mulţi morţi, mai mulţi răniţi, mai multe distrugeri, mai multe declaraţii) şi marii lideri se vor putea deplasa, cu gărzile lor de corp şi cu ziarişti, în zonele periculoase, ca să ceară încetarea focului. De cînd s-a declanşat acţiunea armată a Israelului în Gaza, în nouă zile, la Bagdad, oraş despre care preşedintele în exerciţiu al SUA crede că e liniştit, au fost două atacuri sinucigaşe: primul a ucis 22 de credincioşi sunniţi şi a rănit 110, celălalt - 35 de pelerini şiiţi şi s-au numărat 72 de răniţi. Aviaţia Turciei a bombardat teritoriul kurd din Irak, nu se ştie cu ce rezultate. Capitala forţelor secesioniste din Sri Lanka a fost cucerită de trupele guvernamentale, martorii de la faţa locului povestesc că n-a mai rămas nici o casă cu acoperişul întreg, iar un oficial marchează victoria printr-o constatare memorabilă: "Le-am capturat prestigiul". Nu spunem nimic despre Africa: lista nu e doar lungă, ci şi foarte complicată. Deşi valurile de şampanie au inundat Europa care a vrut să uite în timpul sărbătorilor de criza economică, semnele rele n-au lipsit, nici aici, la poarta democraţiilor considerate în afara oricărui pericol. La Sarajevo, capitala Republicii Bosnia-Herzegovina, oraş miracol, pe vremuri, invidiat pentru tandreţea convieţuirii multireligioase, conducătorii musulmani au reuşit să impună studiul religiei musulmane începînd cu grădiniţa. Copiii sînt victime colaterale ale deciziei de a transforma statul multietnic în citadele religioase, fundamentate etnic. "Interzicerea" lui Moş Crăciun e doar una dintre consecinţele unor politici care refuză tot ce nu este musulman. Agenţiile internaţionale au difuzat poze de la manifestaţiile organizate de părinţi de diferite religii, pe cap cu căciuli roşii, cerînd ca Moş Crăciun să le fie redat copiilor. Cînd se va discuta, cîndva, din nou despre pace, această poză va fi un martor al felului benign în care a început conflictul. Ultimul război din Bosnia a făcut 100.000 de victime, majoritatea musulmani. Prezenţi la Sarajevo încă din secolul al XV-lea, musulmanii din Bosnia practicau un islam moderat şi se ştia că în oraş sînt mai multe baruri decît moschei. După acordurile de la Dayton, identificarea naţionalităţii cu religia a devenit o practică obişnuită, stimulată de împărţirea ţării. Muharem Bazdulj, ziarist la un ziar liberal, secular, îi spunea unui gazetar de la The New York Times că se teme de înflorirea wahabism-ului, cea mai conservatoare formă a religiei musulmane, avînd în vedere că Arabia Saudită, unde wahabism-ul este dominant, a finanţat cu 700 de milioane de dolari moscheile din Bosnia. E interesant de observat cum militanţii împotriva oricărei influenţe străine corupătoare acceptă cu uşurinţă subvenţii de la "străinii" lor. Acestor temeri le răspund sociologi, clerici, care susţin că re-islamizarea este firească după anii de ateism comunist şi de conflict cu sîrbii ortodocşi. Nici în Kosovo, pacea şi parţiala recunoaştere internaţională nu au adus împăcarea între comunităţi: cei 20.000 de sîrbi din nordul oraşului Mitrovica refuză orice dialog cu instituţiile de la Pristina, ei consideră Belgradul capitala lor. Vinerea trecută, explozii au distrus nişte automobile şi un adolescent sîrb a fost înjunghiat. Sîrbii, în replică, au incendiat două prăvălii albaneze. Misiunea europeană şi-a declarat determinarea de a distruge focarele de violenţă. Deocamdată, Gaza concentrează toată lumina reflectoarelor. Alţii îşi aşteaptă rîndul.
