Noua economie de război germană
Pe 27 februarie, la trei zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul german Olaf Scholz a luat cuvîntul în Bundestag, cu prilejul unei sesiuni speciale, și a declarat că invazia reprezintă un „punct de cotitură” (Zeitwende) în istoria Germaniei. În discursul său, Scholz a pledat, printre altele, pentru creșterea cu 100 de miliarde de euro a cheltuielilor pentru apărare, revocînd aversiunea Germaniei pentru reînarmare din ultimele decenii.
Scholz a explicat în detaliu semnificația acestui „punct de cotitură”, într-un discurs de o oră, ținut în luna august la Universitatea Carolină din Praga. Cu această ocazie, s-a exprimat în favoarea unei „militarizări” a Europei sub conducere germană și a făcut apel pentru o Uniune Europeană mai puternică, mai „suverană”, în mai mare măsură capabilă să se apere și să contracareze influența puterilor străine.
Decenii de-a rîndul, Germania a avut cheltuieli militare minimale. Spre nemulțumirea Statelor Unite și a altor parteneri NATO, Germania a preferat să se bazeze pe protecția SUA. Dar, în urma agresiunii rusești, a devenit limpede că Germania nu poate rămîne sub ținta de 2% din PIB prevăzută de NATO pentru cheltuieli militare. Factorii de decizie politică trebuie să se implice în consolidarea forțelor armate ale țării.
Dar ce ar presupune, concret, noul angajament al Germaniei de a investi în domeniul apărării? Dacă își va asuma rolul de lider al remilitarizării europene, va trebuie să-și adapteze economia pentru a face față cerințelor unei ere geopolitice în care războiul e o amenințare omniprezentă. Pentru a se adapta la această nouă realitate, Guvernul german poate lua mai multe măsuri.
Pentru început, Germania și Europa trebuie să înființeze o agenție de cercetare și dezvoltare militară la nivelul UE, după modelul Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată în domeniul Apărării (DARPA) din SUA, care se poate mîndri cu un vast palmares de inovații tehnologice de vîrf. Germania ar trebui să preia inițiativa pentru crearea unei DARPA europene, o instituție esențială pentru a ține pasul cu competiția tehnologică americană și chineză.
În ultimii trei ani, Germania a făcut deja niște primi pași în această direcție. În 2019, Guvernul a creat o nouă agenție însărcinată cu finanțarea inovațiilor revoluționare [Die Bundesagentur für Sprunginnovationen / SPRIND – n. trad.]. Dar noua agenție e de mică amploare și, spre deosebire de DARPA, nu are legătură cu armata. Capacitatea ei de a face descoperiri majore e, astfel, mai restrînsă decît a unei agenții la nivelul UE, care ar avea acces la un capital uman de inventatori mult mai vast.
Înființarea unei instituții militare de cercetare e o necesitate în vreme de război. În țări ca SUA și Israel, sectorul de apărare e un motor important pentru inovație, iar cercetarea finanțată de armată din aceste două țări e cea care ne-a pus la dispoziție inovații tehnologice precum GPS, Siri și ecranele tactile. Dar războiul presupune un alt fel de inovații, și Europa trebuie să fie capabilă să își dezvolte propriile echipamente militare sofisticate.
Germania trebuie să preia de asemenea inițiativa aprovizionării cu produse esențiale, precum semiconductorii și bateriile ecologice, elemente vitale pentru securitatea europeană. Lăsată la voia întîmplării, piața nu va face ca lanțurile de aprovizionare globală să devină mai reziliente; de aceea, guvernele europene și cel american trebuie să-și reducă dependența de Asia și să asigure disponibilitatea unor furnizori alternativi pe ambele continente. Astfel, dacă aprovizionarea de către Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC) va fi întreruptă, producția mondială de autovehicule și de mașini nu va fi nevoită să se oprească, așa cum s-a întîmplat în timpul pandemiei COVID-19.
Dar simpla consolidare a lanțurilor globale de aprovizionare nu e suficientă, în vreme de război. Dacă, bunăoară, China ar invada mîine Taiwanul, cum ar face față Germania și Europa cererii de baterii și de cipuri? China produce în prezent 80% din necesarul global de baterii și controlează prelucrarea unor minerale și metale esențiale – incluzînd 80% din pămînturile rare și aproape 60% din zăcămintele de litiu și de cobalt –, în vreme ce Taiwanul (împreună cu Coreea de Sud) domină producția de semiconductori. Pentru a se proteja în fața unor viitoare întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare, Europa trebuie să ajusteze aceste lanțuri în vederea unei autonomii strategice crescute.
În plus, obținerea unei autonomii strategice ar ajuta Europa să evite capcana în care a căzut Rusia, atunci cînd a invadat Ucraina. Ani de zile, Rusia a omis să-și clădească propriile baze tehnologice și economice pentru armata sa, bizuindu-se pe importurile masive de la compania germană Rheinmetall. Sancțiunile multilaterale impuse Rusiei în ultimele șapte luni i-au epuizat rapid arsenalul și au lăsat țara în imposibilitatea de a-și reface capacitățile.
Infirmitatea tehnologică a Rusiei ar trebui să fie un avertisment pentru Germania și pentru restul Europei. Într-o economie de război, guvernele Europei trebuie să extindă cercetarea și dezvoltarea militară subvenționată de stat, să încurajeze parteneriatele public-privat și start-up-urile din domeniul apărării și să-și asigure o aprovizionare neîntreruptă cu materii prime. Actul european privind cipurile – cu scopul ambițios de a produce 20% din necesarul global de cipuri în Europa, pînă în 2030 – și The European Battery Alliance (EBA) sînt două inițiative binevenite. Dar, pentru a face față problemelor aduse de aceste vremuri sumbre, sînt încă multe de făcut.
Dalia Marin, profesor de Economie internațională la Școala de management a Facultății Politehnice din München, este bursier cercetător la CEPR (Centrul pentru Cercetare în Politică Economică) și bursier nerezident la Bruegel (Brussels European and Global Economic Laboratory).
Copyright: Project Syndicate, 2022
traducere de Matei PLEŞU
