Note recente

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

● Mă întreb cum anume gestionează ceilalţi sentimentul acela tăios şi adînc pînă în viscere, cu gust amar şi efect de venin, greu ca plumbul şi vibrant ca un roi de albine sălbatice pe care îl are oricine întîlneşte şi recunoaşte un ticălos. De cîţiva ani, eu mă tratez livresc. Mă reped la carnetele mele de notiţe şi improvizez un text despre ipochimen, aşa cum îmi imaginez că l-ar fi scris Borges pentru Istoria universală a infamiei. Peste cîteva zile, citesc ce-am scris şi mă binedispun imediat. Fie că îmi place textul (vanitatea mea bate infamia lui), fie că regăsesc pe ticălos într-o lumină diferită. Cînd îl văd, mă enervez. Cînd citesc ce-am scris despre el, mă amuz.  

● Recitesc, după mulţi ani, eseul despre Machiavelli scris de Isaiah Berlin. Nu mai ţin bine minte ce reacţie am avut la prima întîlnire cu acest text, dar acum sînt pur şi simplu fermecat. Un text în care se vorbeşte despre Machiavelli în singurul mod cu putinţă: îl explică decupînd contururi şi eliminînd ceea ce Machiavelli nu este. Ceea ce rămîne este Machiavelli. Precauţia de la începutul eseului este necesară pentru a susţine întreg demersul. Se trec în revistă zeci de interpretări şi descifrări ale scrierilor sale – fiecare cît se poate de diferită de cealaltă. Paradoxul lui Machiavelli este ştiut: un autor care a scris extrem de clar, aproape fără stil, dar este perceput în atîtea feluri de parcă ar fi un ermetic. Un biograf recent scrie despre celebrul florentin aşa: „A fost o figură extrem de complexă, şi efortul de a-i fixa profilul poate duce la efectul produs de abordarea unui hotdog: îl muşti la un capăt şi tot ce conţine se scurge pe la capătul celălalt“. Isaiah Berlin pare a fi de aceeaşi părere, căci împrejmuirea pe care el o face subiectului încearcă tocmai să evite acest risc. În fond, comite şi el un machiaverlîc... 

● Prietenul meu T.P. merge la serviciu, în fiecare zi, cu cîteva cărţi în geantă. Le pune pe pupitru cum intră în birou şi încearcă, pe tot parcursul zilei, să citească. Cărţile sînt de o diversitate uluitoare. În acelaşi pachet se află o biografie a lui Freud în germană, Chesterton în engleză, un roman poliţist de oarecare vogă, în franţuzeşte, teatru de Beckett în româneşte şi o ediţie interbelică a Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. La sfîrşitul zilei, negreşit, T.P. se vaită că nu a putut citi mai nimic din cauza vacarmului din jur, agitaţiei şefilor şi exceselor comunicaţionale ale colegilor care nu-i dau răgaz. Aşază nefericit cărţile în geantă şi pleacă. A doua zi, geanta conţine Cervantes în franţuzeşte, epistolele lui Caragiale, ultimul Houellebecq tradus la Polirom, poemele lui Rilke în germană şi o carte americană despre obîrşia straussiană a neoconservatorilor din Washington. Finalul zilei e similar. Şi tot aşa, zi de zi, inepuizabil în efortul de a aduce cărţi din orizonturi cît mai vaste. La început, îl priveam ironic. Îmi spuneam că e fie nebun, fie ieftin vanitos. Vrea să epateze ori chiar suferă de un dereglaj intelectual, pentru că a citi deodată Goethe, Paul Auster şi Dimitrie Cantemir poate fi lesne luat drept un semn de sminteală. Dar după ce l-am văzut făcînd acelaşi lucru un an, zi de zi, mi-am schimbat complet părerea. Acum, mă uit la el ca la un erou.  

● O ţară întreagă vorbea despre internarea în spital a lui Adrian Păunescu, iar colegul meu îmi spune că este cel mai mare poet român afirmat după Al Doilea Război Mondial. Îi spun că, totuşi, mai trăiesc şi astăzi Emil Brumaru şi Mircea Ivănescu. Că, în anii ’80, încă mai trăiau şi Mazilescu, şi Dimov. Nu auzise. Decid să plusez. Totuşi, zic, Nichita! „Eh, zice colegul meu, nu pot reţine nici un vers din Nichita Stănescu. Ăsta-i pentru voi! Dar din Păunescu, ştiu strofe întregi.“ Provocat de mine, spune cîteva versuri păunesciene ale unor cîntece celebre de pe vremea Cenaclului „Flacăra“. Îmi dau seama că omul le ştie pentu că acele cîntece au devenit şlagăre. Îi spun şi eu cîteva versuri de Nichita uşor de auzit mai tot timpul la radio datorită splendidei muzici a lui Nicu Alifantis. Le recunoaşte pe loc. Vezi, îi spun, că ştii şi versuri de Nichita Stănescu! Cînd a venit vestea morţii sale, mi-am amintit brusc un detaliu. A fost o vreme cînd eram chemaţi amîndoi cu strînsă regularitate în diverse emisiuni la Realitatea TV. De fiecare dată, ne contraziceam frenetic. Cînd se enerva de-a binelea, mă privea crunt şi mă ameninţa cu forţa lui polemică. „Nu mă provocaţi! Vreţi să intrăm în polemică? Nu mă provocaţi!“ îmi spunea tunător. Nu ştiu de ce, îmi plăcea momentul acesta. La a şasea ori a şaptea emisiune, regăsindu-ne în studio unul lîngă celălalt, îmi şopteşte cu aer pişicher: „Ăştia ne cheamă tot mai des împreună. Facem rating!“. Nu spun ceva nou – toată lumea ştie că lui Adrian Păunescu îi plăcea ratingul.   n Sf. Ioan Gură de Aur: „Înainte să fie săvîrşit, păcatul întunecă mintea şi înşeală gîndul. Abia după ce este săvîrşit îşi arată adevărata faţă, pricinuind durere neîntreruptă şi distrugînd îndrăzneala conştiinţei.“  În toi de noapte, am întîlnit acest pasaj. Vorbeşte direct despre insomniile mele…

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.