Note politice de la noi

* Campaniile electorale au, la noi, ceva infantil. Toţi candidaţii declară cu siguranţă dezarmantă că vor cîştiga alegerile. Privesc în camerele televiziunilor fără să clipească şi spun cu ton mesianic: "eu voi cîştiga!". Numai că, firesc pentru orice cursă electorală, cei mai mulţi dintre ei pornesc fără nici o şansă. La recentele locale bucureştene, candidaţi precum Cozmin Guşă sau Codrin Ştefănescu şifonau ecranul cu încrederea masivă pe care o afişau. Cînd ai în mod constant 2% în sondaje şi spui aşa ceva, te acoperi de ridicol. Nu mai crede nimeni în tine, nici măcar cei care, poate, ar fi stat pe gînduri dacă să te voteze sau nu. Cum să crezi că vor face curăţenie, vor stîrpi corupţia şi vor construi locuinţe, dacă ei mint de la bun început? Nici un candidat nu spune "încerc să devin primar" sau "fac tot ce pot să vă conving să mă votaţi" sau, măcar, "am încredere în şansele mele în această competiţie". Cea mai rudimentară judecată politică arăta clar că, din puzderia de candidaţi, doar unul din doi putea cîştiga alegerile. Toţi ceilalţi erau patetici cînd spuneau, pătrunşi ca de întîlnirea cu un mare destin, că vor fi primari. Dar judecata se topeşte sub imperiul recomandării din manualul Cum se comportă un candidat în campanie electorală, inventat de "strategii" dîmboviţeni, în care scrie că trebuie să insufli electoratului încredere prin asemenea declaraţii. În acest manual însă, nu scrie nimic despre penibil, despre ridicol, despre caraghios. Prelungirea logică a acestei atitudini este poziţia partidelor după alegeri. Fiecare anunţă victoria sa şi zdrobirea adversarului. La noi, în campanie, nimeni nu se îndoieşte de victorie şi, pe cale de consecinţă, după alegeri, fiecare partid cîştigă. Ce ţară minunată este aceea în care, la alegeri, nu pierde nimeni! * Tudor Vianu, în Filozofia culturii: "Cine nu bagă de seamă că în activitatea politică omul doreşte să impună lumea de valori pe care o poartă în sine, acela nu poate să înţeleagă din ce se compune realitatea vieţii politice". Abia după ce citeşti acest fragment, campania electorală devine înspăimîntătoare. * La Cluj, cu o zi înainte de locale, un amic localnic mă pune la curent cu situaţiunea: "La Cluj, totul este cît se poate de normal. Se bat PD-L şi PNL, iar PSD este într-o jenantă minoritate, neînsemnînd nimic din punct de vedere politic". Într-adevăr, într-un asemenea peisaj politic îţi vine să scrii numai despre cărţile pe care le iubeşti sau despre autorii pe care îi deteşti, cu acea detaşare paradisiacă izvorîtă din convingerea că lumea îşi vede liniştită de ale ei şi fără tine. Iubesc Clujul! Această împrejurare îmi produce o sănătoasă poftă de mîncare. Spre seară, mă opresc la o terasă întinsă cu generoasă eleganţă pe trotuarul lat. Cer meniul şi mi se aduce. Sînt uimit de varietatea oferită. Aleg ceva ce mi se pare şi spectaculos, şi clujean. Vine ospătarul şi comand. Îmi spune că nu are decît pui la grătar şi cartofi prăjiţi. Mă enervez, desigur sub impactul frustrării produse de suprimarea bruscă a perspectivei de a domoli sucurile gastrice furtunoase. "Atunci, de ce mi-aţi mai dat meniul?" - mă răstesc la băiat. "Pentru că mi l-aţi cerut" - vine răspunsul calm, ardelenesc şi logic. Plec înfuriat. Abia tîrziu, după ce am cinat copios în alt loc, îmi dau seama că ospătarul avea dreptate... La Cluj, totul e normal. * Cu ocazia acestei campanii, analiştii, dar şi politicienii vîntură clişeul că nu se discută "la obiect", că nu se confruntă programe şi competenţe, ci se discută vrute şi nevrute fără vreo relevanţă pentru alegător care, lipsit de dezbaterile despre "problemele reale", nu poate să-şi formeze opţiunea de vot, în cunoştinţă de cauză. Se bat cîmpii! Protestez împotriva acestui clişeu! Din această bătaie de cîmpi, alegătorul îşi poate face o impresie foarte corectă asupra candidaţilor. Aduc în ajutor un fragment din Patronul incontestabil al spiritului naţional, dl Ion Luca Caragiale: "Noi, românii, sîntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gîndeşte prea mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută foarte mult. Asta e frumos din parte-ne - să lăsăm încolo orice modestie; căci este ştiut că din discuţie se naşte scînteia adevărului. Nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături; dar asta o facem tocmai pentru că voim să alimentăm continuarea discuţiei; dacă n-am da pe de lături, ar înceta poate discuţia prea degrabă! Ei! Atunci de unde ar mai ţîşni adevărul?". Eu cred că din discuţiile pe lîngă "problemele reale", iese la iveală mai evident decît altfel adevărul despre competitori. * Şi încă ceva despre "problemele reale". Aţi sesizat că, de cîte ori cineva spune ceva incomod despre un adversar, acesta replică imediat acuzînd că atacatorul încearcă să eludeze "problemele reale"? Caz tipic: dl Adrian Năstase la DNA, întrebat fiind despre mătuşa Tamara, spunea fără oprire că acest dosar este o înscenare menită să distragă atenţia de la "problemele reale". * Alegătorul care priveşte candidatul în ochi în timp ce acesta promite: ce aventură! Candidatul care priveşte alegătorul în ochi în timp ce promite: ce tupeu!