Note despre puterea Americii

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

* Truism: America este superputerea momentului. Observaţie: America nu are totuşi puterea de a-şi impune voinţa/viziunea peste tot în lume. Alt truism: Trăim într-o lume unipolară. În fine, sînt tot mai multe voci care contestă acest lucru, dar o vastă majoritate crede, încă, în unipolaritatea lumii noastre. Altă observaţie: Spiritul american stăpîneşte de mult lumea, iar armata americană, oricît de hipertehnologizată este, nu poate decît să fie cu zece paşi în urma americanismului care a devenit mod de viaţă în toate colţurile lumii, chiar şi acolo unde se ard steagurile cu dungi şi stele, chiar şi acolo unde milioane de guri ştirbe urlă cu ură "Moarte Americii!". La nivelul culturii pop, America stăpîneşte, blînd şi prin liberă opţiune, lumea. Poţi să bei Coca-Cola (şi chiar se bea) oriunde în lume, toată lumea poartă blugi, toată lumea ştie cine sînt Michael Jordan, Arnold Schwarzenegger, Bill Gates sau Elvis Presley. Nu doar că îi ştie o lume întreagă, dar îi admiră, îi preferă, îi adulează ca pe nişte zei ai postmodernităţii, în timp ce îi consumă, produs cu produs. În această cultură trăiesc mai toţi inamicii Americii. Puţini sînt cei care stau în peşteri şi poartă sumane. Cei mai mulţi stau în apartamente de bloc şi poartă T-shirt şi blugi, văd frecvent produsele Hollywood-ului. * Două amintiri scurte din vremea acelui 11 septembrie. Prima, o imagine şocantă de la televizor. Pe 12 septembrie 2001, zeci de mii de palestinieni au ieşit în stradă de bucurie la aflarea veştii că turnurile newyorkeze au căzut sub lovitura avioanelor deturnate de islamişti. Era invocat Allah, care făcuse dreptate, era ars steagul american, erau blestemaţi toţi liderii de la Washington, făptuitorii erau adulaţi ca eroi. Scormonind la întîmplare prin mulţimea (sălbatic de tînără!) în extaz, camera s-a oprit, pentru o secundă, pe un puşti. Nu cred că avea mai mult de 16 ani. Venele i se îngroşaseră pe gît, ochii îi scăpătau ură radicală, faţa-i era schimonosită într-un urlet fără de sfîrşit, braţele ridicate loveau aerul şi întreaga-i înfăţişare era posedată de o trăire interioară, pe cît de acaparatoare pe atît de agresivă. Simt un fior rece pe şira spinării, dar bag de seamă că tînărul acela purta un T-shirt pe care era scris "Chicago Bulls" şi era desenată cunoscuta siluetă "Nike" a lui Michael Jordan levitînd spre coş. Îmbrăcat cu simbolurile culturii pop americane, tînărul ura America cu ferocitate. Atunci, am început să observ mai atent hainele celor care demonstrau. Nu purtau pe ele înscrisuri arabe şi nici nu reprezentau figuri de imami. La nivelul vestimentaţiei, ataşamentul lor pentru codul cultural american sau, în fine, occidental, era total. Ceea ce ieşea din pieptul lor - însă - era cu totul altceva decît ceea ce scria pe pieptul lor. A doua amintire. Ca la comandă, absolut toţi americanii au cumpărat steagul naţional în toate mărimile în care se putea găsi prin magazine şi l-au pus pe maşini, pe case, în vitrine, însoţite de sloganul zilei, "United we stand". Cam pe 15 septembrie, a început criza de steaguri. După alte două sau trei zile, nu mai puteai găsi la nici un magazin nici un steag american. Toate stocurile fuseseră epuizate. A durat vreo săptămînă şi, deja, la începutul lui octombrie puteai din nou găsi steaguri în magazine. Această scurtă penurie (căci în acel context emoţional, steagul chiar devenise o necesitate pentru cei mai mulţi dintre americani) nu a fost niciodată o ştire de primă pagină în acele zile. Era firesc, de vreme ce trecuseră doar cîteva zile de la cea mai mare şi mai neaşteptată catastrofă a sistemului american de securitate şi poveştile despre acele groaznice evenimente curgeau fără oprire. La fel, reacţiile din lumea largă la atacul terorist erau şi ele abundent prezentate, mai ales că americanul obişnuit abia începea să afle că există, undeva departe, o ţară numită Afganistan, căzută în mîna unui regim halucinant. Totuşi, am găsit în colţul paginii a nu-ştiu-cîta a unui ziar local explicaţia pentru care, vreme de o săptămînă, nu s-au mai găsit steaguri. Şi, totodată, o informaţie şocantă pentru mine, om sensibil la simboluri şi valori înalte, exprimate prin obiecte fetiş. Cel mai mare producător de steaguri americane, care aproviziona cu asemenea produse mai toate magazinele din Statele Unite, era o întreprindere... din China. Luată pe nepregătite, departe fiind, aparţinînd unei lumi în care zvîrcolirile pieţei nu induc reacţii promte, producătorul a reacţionat mai încet. A luat măsuri abia după ce a aflat că toate stocurile s-au epuizat în cîteva zile şi a durat cam o săptămînă să se organizeze, să înceapă să lucreze în trei schimburi, să poată livra steaguri unei cereri brusc ridicate la niveluri inimaginabile în timpuri normale. Peste o săptămînă - cum spuneam - au apărut steaguri suficiente. Dar faptul că simbolul suprem al SUA e manufacturat în China îmi provoacă reflecţii cel puţin la fel de interesante precum îmi provoacă puştii din cartierele islamiste ale Teritoriilor, care urăsc America îmbrăcaţi în T-shirts şi blugi. * În ce sens, America este cea mai puternică ţară a lumii, din moment ce nu poate administra, după voia ei, lumea? Cifrele - sigur - ne arată ceva important: SUA au cea mai productivă economie (doar toate cele 27 ţări UE, însumate, depăşesc cu puţin PIB-ul american), au cea mai costisitoare şi, pe cale de consecinţă, tehnologizată şi antrenată armată, au cel mai important cuvînt de spus în multe dintre chestiunile politice ale lumii. Dar toate acestea ce înseamnă, de fapt, cînd nu poţi să îl pedepseşti pe Osama Bin Laden, cînd nu poţi pacifica Irakul, cînd nu poţi domoli mareea roşie din America de Sud sau cînd nu poţi stăvili invazia islamică? Ce fel de putere este aceasta? Nu vreau să fiu înţeles greşit - nu contest puterea SUA, nu le contest supremaţia în toate clasamentele. Mai mult, mulţumesc lui Dumnezeu că trăiesc într-o lume în care, dacă tot trebuie să existe o singură mare putere, aceea e SUA. O lume dominată de Germania lui Hitler, de URSS ori de China ar fi un coşmar pe care nu vreau să îl trăiesc. Dar - mă întreb - ce mai poţi face cu atîta putere, astăzi?

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.