Note de război

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe drept cuvînt, războiul declanşat în Orientul Mijlociu îngrijorează pe toată lumea. Vor mai fi existînd, poate, naivi sau inconştienţi care se întreabă cine are dreptate în această nesfîrşită încleştare: evreii sau islamiştii? Întrebarea este legitimă cînd e vorba despre un conflict între vecinii de palier, pe tema cauzei blocării liftului, dar e cu totul deplasată cînd vorbim despre o ciocnire între două culturi, două religii, două popoare. Este foarte greu să discerni între atîtea fapte, emoţii, tragedii, este poate imposibil să mai ştii cine a fost primul provocator, cine a ucis primul, cine a apăsat cel dintîi pe trăgaci. Şi în acest caz, exemplu deplin al ideii conflictului fără sfîrşit, istoria devine cel mai greu argument, istoria devine obsesie, istoria devine suflul neostoit care întreţine focul, pînă cînd totul se reduce la istorie. Prezentul nu e decît prilejul de a tranşa problemele din trecut, viitorul nu e decît prelungirea istoriei. În plus, celebra reflecţie pascaliană îşi află cea mai bună verificare pozitivă: "nimic, urmînd raţiunea, nu e drept în sine, totul se clatină cu timpul". Incapacitatea raţiunii, niciodată pure, ci mereu determinată cultural şi alterată de credinţe, de a găsi dreptatea, în cazul tragediei din Orientul Mijlociu, mi se pare evidentă. Tocmai de aceea, o soluţie politică nu se poate susţine în acea regiune. Falimentul diplomaţiei în Orientul Mijlociu este, de fapt, falimentul raţiunii. M-am gîndit la toate acestea citind, în ultimele zile, zeci de articole şi ştiri despre ce se întîmplă în Liban, dar şi în teritoriile palestiniene. Sursele mele, desigur, sînt de sorginte euro-americană: ziare de pe continent şi din America, marile reţele de televiziune, de la CNN şi Fox, la BBC şi TV5, depeşele agenţiilor de presă consacrate, Associated Press şi Reuters. Am accesat de cîteva ori comentariile de la Al-Jazeera, dar mi s-au părut atît de partizane şi de patetice încît nu am repetat foarte des experienţa aceasta. Ei bine, acum, cînd mă gîndesc la percepţiile pe care spaţiul meu cultural le are asupra conflictului, îmi dau seama de ce se împiedică orice tentativă raţională, i.e.politică. Revin iarăşi la Pascal: "Cunoaştem adevărul nu numai prin raţiune, ci şi prin inimă: prin inimă cunoaştem primele principii şi în zadar raţiunea încearcă să le combată". Nu pot citi comentariile arabe fără să mă enervez, să nu mi se pară evident manipulatorii şi complet părtinitoare. Apoi, cînd mă liniştesc, îmi spun că, probabil, şi intelectualul libanez sau sirian, vizitînd sursele mele, trăieşte aceleaşi sentimente. În sfîrşit, ceva ce ne uneşte! Şi totuşi nu e acelaşi lucru. În lumea mea, imediat după declanşarea ostilităţilor, s-au conturat două şcoli de gîndire care, apoi, s-au delimitat mai precis şi, firesc, au început să dezbată. Prima, exprimată "la cald" de secretarul general al ONU şi îmbrăţişată de multe state europene (Franţa, Italia, Spania), cere încetarea imediată a ostilităţilor şi apoi negocieri politice. A doua, exprimată clar de Statele Unite şi îmbrăţişată făţiş de Germania şi, cu ceva rezerve, de Marea Britanie, spune că încetarea ostilităţilor nu duce la nimic pentru că nu rezolvă problema de fond şi ar prelungi situaţia anterioară atacurilor israeliene, ceea ce e inacceptabil, de vreme ce chiar această situaţie a dus la conflict. Prima viziune este umanitară, pune accentul pe victimele inocente şi pe distrugerile înspăimîntătoare. A doua încearcă fondul: miliţiile Hezbollah trebuie să se dezarmeze, Israelul are dreptul la securitate, ca orice alt stat, iar dacă comunitatea internaţională nu e în stare să i-o garanteze, trebuie să şi-o asigure singur. În mijlocul incendiului, niciodată nu ştii cum e mai bine. Revenirea la situaţia anterioară conflictului va duce din nou la ciclul infernal de atacuri teroriste, urmate de represalii. Continuarea actualului război înseamnă mai multe victime şi mai multă suferinţă. Uciderile sînt inevitabile, în ambele variante, şi asta este, cu adevărat, cumplit. Spiritul lumii mele pare pur şi simplu terifiat de această fatalitate. Mai departe, dezbaterea atinge un alt palier. Atacurile israeliene par a fi departe de a-şi atinge scopul. Rachetele Hezbollah sînt tot mai multe şi tot mai precise, simpatia pentru organizaţiile teorist-islamiste creşte în Orientul Mijlociu, ceea ce înseamnă nu doar adîncirea colaborării dintre statele din regiune şi mişcările de tip Hezbollah şi Hamas, recent validate electoral, ci, mai grav, creşterea bazei de recrutare a acestor organizaţii. Este posibil ca atacul militar israelian să fi fost prost plănuit. Spiritul euro-american are experienţa unei asemenea îndoieli, în Irak. Foarte recent, secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld, audiat în Senatul american, a spus că Irakul se află în pragul războiului civil şi admite că, acum un an, pur şi simplu nu lua în calcul o asemenea eventualitate. Dacă Rumsfeld spune aşa ceva înseamnă că Irakul se află deja în război civil. Vocile care chestionează planul militar american din Irak sînt, acum, definitiv îndreptăţite. Realitatea din teren infirmă, adesea, planurile din "camerele de situaţii". Preşedintele Bush a cerut o soluţie grabnică pentru Liban. Tocmai el, care nu se grăbea deloc acum o săptămînă. Presiunea opiniei, care îl acuză că subordonează politica externă americană intereselor israeliene, creşte. În plus, dezbaterea se ideologizează. Forţele de stînga simpatizează cauza arabă, în vreme ce forţele de dreapta susţin o politică de apropiere şi protejare a Israelului. În această paradigmă, dezbaterea e infinită în spaţiul euro-atlantic. De partea cealaltă însă, există o lume compactă. Lumea Al-Jazeera nu dezbate, ci combate. Acolo toată suflarea simte la fel şi vrea acelaşi lucru, fie că admite, fie că nu: distrugerea Israelului. Pentru orice om cu bun-simţ, acest lucru e inacceptabil. Şi poate că de aici, de la bun-simţ, trebuie să pornim clădirea unei noi strategii pentru Orientul Mijlociu.

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

grandis residence jpg
Țeapă imobiliară la Brașov. Un dezvoltator a construit blocul cu banii de avans, acum a mărit prețurile cu 60%
Zeci de brașoveni au plătit avans pentru apartamente în 2018. Din luna mai încoace au fost notificați de dezvoltator că li se vor rezilia contractele, deoarece prețurile au crescut.
criminal onesti gheorghe morosan jpeg
Sentință pentru teroristul din Onești. Gheorghe Moroșan are de plătit daune de 2 milioane de euro
Gheorghe Moroșan, autorul unei duble crime la Onești, a fost condamnat la 30 de ani închisoare. Soția lui va sta 12 ani după gratii, iar cei doi au fost obligați la plata unor daune ce însumează 2 milioane de euro.
Nor Cumulus FOTO Silviu Gurlui png
Un nor Cumulus a băgat spaima în oamenii Iașiului. Au crezut că „pâlnia de pe cer“ anunță o tornadă
Un fenomen spectaculos petrecut pe cer i-a speriat pe ieșenii care au crezut că norul în formă de pâlnie anunță o tornadă sau un alt fenomen periculos. Specialiștii au explicat ce este norul Cumulus.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.