Noi - postmodernitatea noastră

Publicat în Dilema Veche nr. 108 din 16 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd am aflat că editorul publicaţiei daneze care a publicat caricaturile ajunse pretext pentru incendierea planetei şi-a cerut, umil, scuze lumii islamice, nu m-am putut împiedica să nu mă enervez: acest om, al cărui nume nu îl cunosc, a greşit iarăşi. A doua oară. Oare la ce să ne mai aşteptăm de la el? Prima oară a greşit cînd a publicat desenele acelea. Ca un bun european din debilul secol XXI, omul habar nu avea că pe lumea asta există lucruri cu care nu ai voie să glumeşti. Şi că e o mare greşeală să publici ceva despre un subiect pe care nu îl cunoşti deloc; e limpede că editorul cu pricina nu cunoştea ce înseamnă pentru musulmani simplul act de a-l desena pe Profet, cu atît mai mult acela de a-l caricaturiza. Apoi, a comis o altă imensă greşeală acum, cînd şi-a cerut scuze. Nici de data asta nu pricepe nimic. Omul chiar îşi imaginează că desenele lui au stîrnit hoardele islamice, că ziarul lui e responsabil pentru violenţele din Iran, Liban, Siria sau de aiurea. Asta îmi aduce aminte de povestea unui amărît de acar polonez - o fi dintr-un film, o fi dintr-o carte, mi-o fi spus-o cineva, nu mai ţin minte. Dar iată povestea. În ziua de 31 august 1939, acarul nostru este trimis să schimbe nişte macaze pe un cîmp ceva mai izolat, foarte aproape de graniţa cu Germania, unde se făceau adesea manevre cu vagoane de marfă. Acarul execută ce avea de executat şi apoi, ostenit probabil, se bagă într-un vagon de marfă, tras pe-o linie, şi adoarme. Cînd se trezeşte, vagonul în care era, mergea în noapte. Sare speriat din vagon şi, apropiindu-se tiptil de o haltă, îşi dă seama că se afla în Germania dar, slavă Domnului, nu foarte departe de graniţă. O ia pe jos înapoi spre Polonia şi, după o noapte întreagă de mers, ajunge, în sfîrşit, acasă. Este 1 septembrie 1939. Hitler atacă Polonia sub motivul că trupe poloneze au invadat teritoriul german numind exact sectorul de frontieră pe care acarul îl trecuse în somn. Bietul acar a trăit toată viaţa cu convingerea că a fost văzut pe teritoriul german în acea noapte, că a fost luat drept soldat polonez, deşi el era de la căile ferate, dar, deh, uniforma se poate confunda, şi că el a declanşat cel de-al doilea război mondial. Danezul de la ziar nu este cu nimic mai puţin înduioşător decît acarul polonez din povestea mea. Dar e totuşi jurnalist, om de presă. Ştie pe ce lume se află. Atunci, care să fie cauza şirului de greşeli pe care îl rog frumos să îl oprească aici, că e de-ajuns? Pe 18 aprilie 2005, cu puţine ore înainte de a deveni Papa Benedict al XVI-lea, cardinalul Joseph Ratzinger a spus celorlalţi cardinali strînşi în basilica San Pietro, anume pentru a alege noul Sfînt Părinte: "Ne îndreptăm spre dictatura relativismului care nu recunoaşte nimic ca fiind sigur şi are ca scop suprem afirmarea ego-ului şi a propriilor dorinţe". Mărturisesc că, pe loc, mi-a plăcut formula "dictatura relativismului". Pînă şi relativiştii trebuie să admită că formularea are toate datele ca să fie memorabilă. E scurtă, are puţin gust paradoxal, spune precis ceea ce vrea să spună şi a fost rostită de un viitor Papă în chiar ziua desemnării sale. René Girard, eminentul profesor de antropolgie de la Stanford, un catolic conservator deschis, autor al cărţii Violenţa şi sacrul, tradusă şi la noi cu ani în urmă la Nemira, pune în legătură directă avertismentul Papei Benedict al XVI-lea cu doctrina strălucitului său predecesor, Ioan Paul al II-lea, care spunea că "trebuie să reconstituim o cultură a vieţii din această cultură a morţii", căci risipirea postmodernă în multiple adevăruri, diluarea în toleranţe indiscriminate, paralizia în acceptanţă integrală echivalează, cumva, cu moartea. Atunci, în 2005, diagnosticul pus de Suveranul Pontif mi-a sunat grav nu neapărat pentru că prevedea o dictatură (ceea ce, pentru oricine în estul Europei, este coşmarul absolut), ci pentru că vorbea despre plasarea ego-ului, a dorinţei personale, a impresiilor, a pulsiunilor năuce şi a subiectivităţii în forma ei cea mai capricioasă şi superficială ca ultim criteriu al lumii. În faţa acestei autoidolatrii, creştinii opun modelul lor: Isus, Fiul lui Dumnezeu. Pentru creştini, El este ultima măsură, El este reperul fundamental al umanismului. Deja aceste vorbe rostite, şi e suficient să treci drept evitabil printre apostolii universitari ai noii lumi. Să crezi în Isus este, în logica relativismului, în neregulă. Un postmodern crede în toţi laolaltă şi priveşte "obiectiv", detaşat, relaxat, avînd grijă să se lase impresionat în mod echilibrat şi de iudaism, şi de budism, şi de islam (e în mare vogă), şi de ceva mitologii animiste, dacă îi ies în cale. Cu creştinismul, e bine să fie o măsură mai rezervat decît cu toate celelalte, ca să arate că asumă, tot obiectiv, o culpă istorică a civilizaţiei creştine: cruciade, sclavi, colonii, imperialism, exploatare, discriminare, rasism ş.c.l. Relativismul postmodern, cînd este dus de la idee la ideologie şi, apoi, la normă, produce disoluţia nucleului tare al individualităţii, nucleul definitoriu al oricărui om, cel al credinţelor şi libertăţii sale. Mă deranjează că editorul danez şi-a cerut scuze înainte ca vreun stat islamic să fi cerut scuze Danemarcei pentru devastarea sediilor diplomatice şi consulare. Editorul danez a căzut în două capcane abil întinse de islamişti: prima, cea a vinovăţiei. Îşi cere scuze, deci e vinovat. Or, bietul danez nu este de vină pentru violenţele de stradă din Siria, Liban sau Iran. În al doilea rînd, cerînd scuze a certificat caracterul pur, inocent, al marilor manifestaţii islamice din toată lumea. Oare danezul chiar nu pricepe că tot acest cor isteric cu blesteme şi ameninţări teroriste este pus la punct de multă vreme şi se exersează la comandă? Probabil că nu. Moleşit de dictatura relativismului, danezul, ca şi oficialii ţării sale, şi-a cerut scuze. Şi, probabil, va trăi toată viaţa cu obsesia că a declanşat al patrulea război mondial.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini din mega-închisoarea din El Salvador, cu mii de deținuți dezbrăcați încătușați. „Au văzut exteriorul pentru ultima oară”
Imagini teribile cu deținuți aduși în gigantica închisoare din El Salvador (America Centrală) deschisă în 2023, publicate de autoritățile din această țară, au făcut, joi, înconjurul lumii.
image
O țară europeană a descoperit un zăcământ mai important decât petrolul și gazul și amenință monopolul deținut, până acum de China
O descoperire uriașă pentru Europa a fost făcută, recent. Compania minieră Rare Earths Norway a anunțat descoperirea celui mai mare zăcământ dovedit de pământuri rare din Europa continentală, situat la Fen Carbonatite Complex din sud-estul țării.
image
Cum a reacționat patronul unui bar după ce şase turişti au băut 27 de beri la micul dejun şi au plecat fără să plătească
Şase studenţi aflaţi în Italia cu Erasmus s-au oprit la un bar din Bari şi au consumat un mic dejun bogat cu cafea, cornuri și nu mai puțin de 27 de beri. La final, nu s-au mai obosit să plătească nota de plată. „A fost doar o scăpare de câteva secunde și nu i-am mai văzut”, a spus patronul păgubit.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.