Neymar se duce și el în Arabia Saudită. Acolo se construiește un cimitir al elefanților sau chiar un campionat serios?
Acolo e o vitrină cu exponate scumpe. E un cimitir al elefanților cu colți Swarovski. E dovada, nici măcar vag dătătoare de optimism, că pentru a dizolva în acidul uitării corpul dezmembrat al jurnalistului Jamal Khashoggi, asasinat în stil medieval, ca și abuzurile fără număr și sfîrșit împotriva diverselor categorii sociale ale acestui stat care are o sabie pe steag, e nevoie de multe miliarde. Şi mai ales, ceea ce e vag pesimist, e nevoie de amoralitatea fotbaliștilor pentru a aplica în modul cel mai spectaculos acest fard gros. E o goană după aur mai ceva ca aia din Alaska. Acolo mureai de frig, aici mori de cald și de plictiseală. Există o strategie dincolo de simplul plan al bătăliei în campionatul saudit, ceea ce, cu atîtea vedete pe cap de cămilă, arată ca o luptă de portavioane pe brațul Sulina? Mmm… da. Au Cupa Mondială a Cluburilor, pe care o găzduiesc în decembrie, și în care au făcut cumva ca Al-Ittihad cu Benzema, Kanté, Fabinho, Jota și Luiz Felipe să evite în turul inaugural Manchester City, să nu se facă de rîs prea devreme. Mai au Cupa Campionilor Asiei, unde în grupe sînt deja patru echipe ale acestui regat. E de muncă. Întrebarea e: așa, și ? Încotro merge toată povestea? Cît timp lumea va mai sta cu ochii pe această modă bizară? Un curent insistent dădea ca probabilă includerea celor mai bune echipe din Golf în grupele UEFA Champions League. Dar, cu fața lui acră și zîmbetul de șarpe, șeful UEFA, Ceferin, a suflat gheață peste numita trăsnaie, amintind, pe bună dreptate, că această competiție e, după cum îi zice și numele, rezervată echipelor din Europa (UEFA = Uniunea Europeană a Asociațiilor de Fotbal). Or, o fi el Orientul Apropiat, dar nici chiar așa de apropiat. În sumă, bani mulți pentru mai nimic. E de ajuns ca să cadă – așa, ca din întîmplare – satîrul peste vreun alt cap incomod și toate astea se vor prăbuși ca un castel scump din cărți de joc, ceea ce și sînt. Un voal cu diamante peste o mireasă urîtă. Poți prosti pe mulți cu asta, ce-i drept. Ce-i drept, unii nici nu-și doresc mai mult.
