Nevoia de nuanţe

Publicat în Dilema Veche nr. 136 din 1 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"În halul în care ne aflăm acum, nu avem timp de nuanţe." Cine credeţi că este autorul acestei fraze? Probabil că vă vin în minte nume care înfioară hîrtia, personaje istorice renumite pentru radicalism, partizani ai guvernării în forţă, practicanţi ai pumnului în masă, copii ai cine ştie cărei revoluţii. Nici vobă. Fraza îi aparţine dlui Gabriel Liiceanu şi poate fi găsită în faimoasa scrisoare publică adresată dnei Mona Muscă. De obicei, îl ascult pe dl Liiceanu cu religiozitate. Mă număr printre admiratorii săi cei mai devotaţi. De data asta însă, m-am speriat. Nu doar pentru că eu, un spectator al filozofiei, cred că un filozof care părăseşte nuanţa se părăseşte pe sine, ci pentru că ducerea acestui gînd la ultimele sale consecinţe - lucru pe care, poate din cauza comoţiei, cred că dl Liiceanu nu l-a făcut - generează o ordine morală absurdă, cu care nu pot fi de acord. Întîi, o scurtă observaţie despre nuanţe, mai precis despre ce înseamnă nuanţele în judecarea unei relaţii pe care cineva a avut-o cu Securitatea şi cu fostul regim. Nuanţele nu înseamnă nici mai mult nici mai puţin decît circumstanţele în care cineva a ajuns să lucreze cu/pentru fosta putere comunistă, ca şi comportamentul său ulterior. Pînă şi în procesele penale, judecătorul este obligat să ţină cont de circumstanţele în care s-a săvîrşit infracţiunea, dar şi de comportamentul făptuitorului, înainte, în timpul şi după comiterea faptei. Aşa sînt regulile statului de drept. În dreptul penal, circumstanţele sînt de două feluri: atenuante şi agravante. Rostul lor este tocmai acela de a calibra cît mai precis sancţiunea, de a-l supune pe infractor tratamentului penal cel mai just cu putinţă, proporţional cu fapta pe care a comis-o, în concreteţea ei. Cred cu tărie că nici o judecată, nici măcar cea morală şi, cu atît mai mult, cea pe care o facem noi azi, nu este corectă, dacă nu ia în considerare circumstanţele. Acestea sînt, de fapt, nuanţele. Dacă vom judeca fără nuanţe, numai după ceea ce ne spun dosarele Securităţii şi, mai ales, numai după prezenţa sau absenţa unor probe certe: angajament, nume de cod, informări cu nume de cod etc., fără nici o altă nuanţă, vom ajunge la concluzii aberante. Tocmai lipsa de nuanţe duce la un rezultat pe care îl refuz: vinovaţii sînt Alexandru Paleologu şi Ştefan Augustin Doinaş, iar victimele Securităţii sînt Adrian Păunescu şi C.V. Tudor. Aşa scrie la dosare. Fără nuanţe. Fapte nude. Dnii Paleologu şi Doinaş au angajamente semnate, au informări date sub nume de cod. Dnii Tudor şi Păunescu nu au aşa ceva, dimpotrivă, ei ne aruncă zilnic în cap cu tone de dosare de urmărire. Şi chiar cred că nu au angajamente, pentru că genul lor de relaţie cu PCR depăşise faza delaţiunii oculte, era un amor viguros, pe faţă, în toată regula. În faţa acestei concluzii, ţip după nuanţe căci numai nuanţele mă pot duce spre adevărul moral al acelei lumi. În cazurile mai sus citate, trebuie să ies din dosarele Securităţii, din "fapte" şi să nuanţez puternic, tocmai pentru a obţine imaginea morală clară. Înţeleg însă pe deplin exasperarea celor care s-au săturat de nuanţe în România de azi. Nuanţarea perpetuă duce la diluare. Din cauza infinitelor nuanţe nu s-a făcut, la vremea ei, lustraţia, din cauza nuanţelor nu mai sînt vinovaţi de dictatura ceauşistă decît vreo 30 de morţi, din cauza nuanţelor nu mai discernem personajele dramei. Într-un peisaj al nuanţelor nu mai există figuri conturate, personaje, obiecte, acţiuni, ci spectre, naturi imprecise, pete de umbră şi culoare. În spaţiul lipsit de rigoare al nuanţei poţi, cu oarece talent retoric, să disculpi orice. Vei găsi un firicel de bine în orice monstru, vreun fior de umanitate va fi trecut prin orice suflet ticăloşit, o undă de demnitate o fi străbătut, rece, orice coloană vertebrală flexibilă ca trestia, iar după identificarea acelei unice secunde în biografia de decenii a ticălosului, e numai o chestie de retorică să-l cureţi complet, să schimbi perspectiva, să aşezi totul cu susul în jos. Necesară altfel, nuanţa poate fi periculoasă atunci cînd, în loc să regleze imaginea şi să rafineze cadrul, îl deformează, îl alterează, îl recreează. Nuanţa bine speculată retoric îi poate face scăpaţi pe adevăraţii vinovaţi, sînt de acord. Şi acest lucru se întîmplă în România de 16 de ani. Trăim sub abuzul nuanţei. Din acest punct de vedere, repet, exasperarea în faţa nuanţării infinite este de înţeles. Dar colaborarea cu Securitatea, o culpă uriaşă pentru care răspunderea trebuie să existe în orice condiţii, trebuie privită cu nuanţe tocmai pentru a evita răspunsuri moralmente aberante, precum cele citate de mine mai sus. Elaborarea judecăţii corecte în spectrul nuanţei cere, desigur, timp. Unii simt că nu îl mai avem, că trăim într-o urgenţă. Se tem, cred eu, de faptul că timpul la români are cu totul alt rost - aici, timpul curge mereu spre uitare şi nu spre dumirire. Dar, marasmul moral al României nu s-a declanşat ieri şi nici nu s-a precipitat în ultima vreme. De 16 ani orbecăim pe drumuri etice vagi, printre fiinţe care se recompun periodic ca într-un fel de lego sinistru, băltim într-un fel de echivoc fără speranţă. Societatea românească nu se află într-un pericol mai mare acum decît se afla acum doi sau trei ani (ba atunci mi se părea a fi într-un pericol mult mai mare) sau acum cinci ani sau acum zece ani. Deschiderea arhivelor Securităţii pare că a produs un puseu de tensiune arterială în corpul cetăţii (deşi, tare mă tem că, în afara unei subţiri categorii sociale care e activă din punct de vedere civic, nimeni nu priveşte cu intensitate problema) şi ni se pare că trăim vremuri măreţe, că a sunat ceasul irepetabil al unei mari împliniri. Nu e chiar aşa. De va fi venit vreodată, ceasul acela a trecut de mult. Oprirea abuzului de nuanţe nu se poate realiza prin eradicarea nuanţelor. Ele există şi lucrează acolo, în fapte, în împrejurări, în oameni, chiar dacă, prin ucaz, decidem să nu le mai vedem. În fond, nu e în chestie dacă avem sau nu nevoie de nuanţe. Avem tot timpul. Problema este aceea de a gestiona nuanţele cu onestitate şi răspundere, de a nu face albul negru şi negrul alb printr-o succesivă operaţiune de nuanţare.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.