Nelinişti melomane

Publicat în Dilema Veche nr. 182 din 5 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aflu veşti sumbre despre Luciano Pavarotti, acum în vîrstă de 71 de ani. După intervenţia chirugicală pe care a trecut-o cu bine acum un an, marele tenor se reface greu la Pesaro, pe malul Adriaticii. La începutul lui iulie, fiica sa Giuliana ar fi scăpat presei o declaraţie: Il grande Luciano se simte rău, ştie că nu mai are mult de trăit, iar dorinţa lui cea mai mare este să-şi regăsească pacea în Cer, alături de părinţii săi pe care i-a adorat mereu. Imediat, agentul tenorului a dezminţit totul. Giuliana Pavarotti s-a declarat şi ea "şocată" de felul în care vorbele ei au fost răstălmăcite de presă. Tatăl ei - ni se spune în comunicate - a rîs copios citind ziarele care îl dădeau cu un picior în lumea cealaltă. Agentul tenorului a mai precizat că Pavarotti înregistrează un album de cîntece religioase, în oraşul său natal, Modena, şi că se odihneşte, între sesiunile de înregistrare, în vila sa de la Pesaro. Albumul o să apară pe piaţă în primăvara anului viitor. O umbră rece îmi acoperă sufletul... Cîntecele religioase, odihna prelungită şi dezminţirile mă întristează. Cred că toţi ştim ce înseamnă cancerul pancreatic... Pur şi simplu, nu-mi pot reprezenta universul sonor al vieţii mele fără vocea lui Luciano Pavarotti. Ştiu, rămîn sute de discuri şi zeci de filme cu opere, arii sau cîntece care vor putea fi ascultate de-acum pînă la sfîrşitul lumii. Dar Pavarotti este un tenor de prezenţă. Vocea sa, unică în istoria cunoscută a muzicii, impresionează orice ureche omenească - asta este de domeniul evidenţei. Însă prezenţa sa pregnantă, sentimentul contemporaneităţii cu vocea lui, impresia că el cîntă pentru mine aici şi acum sînt elemente definitorii ale mitului Pavarotti, parte a Olimpului meu personal. Pavarotti a fost, fără dubiu, figura centrală a operei la finele secolului XX. Secolul care a început cu Caruso s-a încheiat cu Pavarotti. A dus opera dincolo de limitele în care o modernitate deşucheată a constrîns-o. El cîntă impecabil şi se vinde la fel ca Madonna sau Michael Jackson, ceea ce, pentru o lume în care cu cît cînţi mai prost şi te mişti mai smintit, ai succes mai mare, este o imensă performanţă. Pavarotti a contribuit enorm la întîrzierea căderii lumii în infernul acustic în care tobele bătute isteric, mîţîitele cu implanturi şi răguşiţii ne afundă implacabil. El a reamintit lumii asurzite de virtuţile binefăcătoare ale sunetului pur, de superbitatea vocii şi de splendoarea notei bine cîntate. El este iniţiatorul revoluţiei numite "cei trei tenori", o operaţiune care a modificat lumea noastră nu doar din perspectiva managementului artistic, ci şi din perspectiva accesului consumatorului de muzică de masă spre înălţimile muzicii de operă. El este cel care a dus arii precum "Nessun Dorma" sau canzoni precum "O sole mio..." la popularitatea unui şlagăr mondial. Venind din operă, a cîntat cu Bono sau cu Sting şi lumea a înţeles clar că superstarurile muzicii pop sînt oaspeţii săi, onoraţi şi oleacă timoraţi, forţîndu-se să cînte cum pot la umbra gigantului. Într-o lume în dezordine, Pavarotti a pus lucrurile la punct, aşezînd pe fiecare acolo unde îi este locul, ca un criteriu ordonator. O lume întreagă, chiar dacă nu a ajuns la operă niciodată în viaţă, a priceput care este ierarhia. Despre vocea sa se pot scrie cărţi întregi! Subliniez, rapid, doar recognoscibilitatea ei. Îl asculţi o dată şi nu-l uiţi o viaţă. Între marii cîntăreţi ai lumii, Pavarotti rămîne ca un mare atlet care a spulberat, uşor, toate recordurile şi a dus exprimarea în domeniul său cu decenii înainte, dezvăluind tuturor noi orizonturi. Un fel de Bob Beamon, un fel de Michael Jordan, un fel de Nadia Comăneci - un exemplar uman dotat de Dumnezeu cu însuşiri minunate, unice. Vocea sprintenă, uşurinţa strălucitoare a acutei, ştiinţa frazării şi a dicţiei, dobîndite cu anii şi ajunse, la începtul anilor ’90, la un rafinament absolut (ascultaţi cu atenţie cum pronunţă consoanele, de pildă!), sînt marca Pavarotti. El a dus "tenorita" - boala de care suferă orice meloman care ajunge dependent de vocea de tenor - la inflamări nemaivăzute. Capricios şi neastîmpărat, "fiţos", mai ales în culmea carierei, dar urmărit mereu de un sentiment de recunoştinţă pentru cei de la care a învăţat, cum se vede rar la vedete de asemenea dimensiuni, Pavarotti a ştiut să fie stăpîn pe unicitatea lui. Era conştient de calitatea sa specială de foarte tînăr - marele Gigli, ascultîndu-l, l-a desemnat, zice-se, urmaşul său legitim încă din adolescenţă. Acum, caut urmaşul lui Pavarotti. Poate Juan Diego Florez... Merită ştiut că multe debuturi în cariera lui Pavarotti sînt legate de soprana româncă Virginia Zeani. În 1963, cu Zeani, pe atunci Violeta supremă a Europei, Pavarotti a cîntat prima lui Traviata, într-un spectacol care a însemnat şi primul din afara Italiei al viitorului mare tenor. Se întîmpla la Belgrad. Doi ani mai tîrziu, la Amsterdam, tot cu Zeani, Pavarotti a debutat în Lucia di Lamermoor. Faima lui însă a început în America. Adus de Joan Sutherland peste Ocean, Pavarotti a uimit lumea la începtul anilor ’70. La Metropolitan, în debutul său cu Fiica Regimentului, cîntă pe fiecare dintre cei nouă do din arie cu o uşurinţă şi o brianţă care aruncă sala în delir colectiv. Acolo sus, Pavarotti face ce vrea cu vocea şi noi, amuţiţi, asistăm la ceva ce seamănă cu un curcubeu care îşi schimbă culorile după cum vrea acest zeu. Cuplul Pavarotti - Sutherland devine, sub bagheta lui Richard Bonynge, o pagină imposibil de trecut cu vederea în orice istorie a operei, oricît de sumară ar fi. Înregistrările lor cu Rigoletto şi cu Lucia... sînt, după mine, imbatabile. Sigur că fizicul l-a trădat în ultima vreme. O bună prietenă mi-a povestit că, acum vreo 10 ani, a văzut un spectacol cu Tosca la Met în care, cînd Cavaradossi este ciuruit de plutonul de execuţie la sfîrşitul operei, în loc să cadă secerat, Pavarotti s-a aşezat încetişor, cu grijă, pe scenă. Ceea ce putea vocea lui nu mai putea corpul său. Dar gloria lui e imensă, iar acest colţ de pagină nu este de-ajuns nici măcar pentru a aproxima importanţa acestui mare cîntăreţ. Printre puţinele certitudini pe care le am, aceea că Pavarotti are asigurată cea mai glorioasă posteritate cu putinţă este de nezdruncinat. La fel, sînt sigur că destinul artistic al acestui mare om este deplin. A făcut tot ce unul dintre cei mai mari ar fi făcut şi încă multe altele, mai presus. Atunci, de ce mi-e frică?

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.