NATO, faţă în faţă cu sine

Publicat în Dilema Veche nr. 210 din 23 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

NATO este o organizaţie care îşi gestionează foarte greu succesul postbelic. Cînd a învins în războiul rece, a fost la doi paşi de desfiinţare. Apoi, sub elanul neaşteptat al esticilor fost comunişti, a regăsit un suflu nou şi a început să-şi regîndească misiunea. Dar, exact cînd proba de foc a venit - mă refer la războiul din Irak şi, acum, la cel din Afganistan - NATO pare că este o organizaţie obeză şi prudentă. Este, încă, cea mai puternică alianţă militară a lumii. Dar asta datorită Statelor Unite. Altfel, ar fi un urs mare şi sfătos. Înainte de Summit-ul bucureştean, NATO are probleme serioase, care erodează Alianţa. Fie că vor face obiectul unor discuţii (asta înseamnă, cel puţin, că aceste probleme sînt recunoscute ca atare) sau al unor decizii (asta înseamnă că vor fi şi rezolvate, ceea ce este totuşi o proiecţie mult prea optimistă), fie că nu se vor regăsi deloc în discuţii (asta e cel mai probabil!), aceste probleme interne există şi sînt, pentru un ochi antrenat, evidente. Eu sînt pesimist în privinţa abordării serioase a acestor teme, pentru că ele sînt de natură filozofică (dacă admitem că fiecare organizaţie internaţională are o filozofie proprie) şi am impresia că nimeni nu vrea să discute despre fundamentele organizaţiei tocmai acum. Summit-ul NATO devine din ce în ce mai festivist şi din ce în ce mai puţin un prilej al deciziilor istorice. Iar vremurile noastre mi se par tot mai puţin propice festivismului şi tot mai în nevoie de acţiuni politico-militare ample, coerente şi robuste. Este vremea asumării riscurilor şi noi avem lideri tot mai puţin dispuşi să facă aşa ceva. După părerea mea, cea mai serioasă problemă cu care se confruntă NATO acum este slăbirea încrederii reciproce între aliaţi. Forţa centripetă a NATO este faimosul articol 5 din Tratatul Nord-Atlantic: "Părţile sînt de acord că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat ca un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sînt de acord că, în cazul în care un asemenea atac survine, fiecare dintre ele, în exerciţiul dreptului individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de art. 51 din Carta Naţiunilor Unite, va ajuta Partea sau Părţile atacate astfel, prin luarea, singură sau împreună cu alte Părţi, a acelor măsuri care se vor dovedi necesare, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii spaţiului Nord-Atlantic". Noile democraţii est-europene au dorit cu pasiune aderarea la NATO şi pentru că aşa puteau marca limpede evoluţia lor spre democraţie, dar şi pentru că intrau într-un asemenea aranjament de securitate cu ţări precum SUA sau Marea Britanie. În plus, nevoia de distanţă faţă de Rusia a jucat un rol important. Ei bine, impresia oricărui observator cît de cît avizat este că scade semnificativ încrederea membrilor NATO în acest articol. E tot mai puţin probabil ca Germania sau Franţa să reacţioneze militar în cazul în care Turcia este atacată, de pildă. Este elocvent episodul (de care puţini îşi mai aduc aminte şi, poate, e bine să fie aşa, pentru că este unul dintre cele mai ruşinoase din istoria Alianţei) petrecut în februarie 2003, cînd cererea Turciei întemeiată pe art. 4 a fost tratată cu răceală de Chirac şi Schroeder, prea ocupaţi cu subminarea acţiunilor americane ca să priceapă miza profundă pe care cererea Turciei o avea pentru coeziunea Alianţei. Este la fel de puţin probabil ca, de pildă, Canada să-şi arunce militarii într-o luptă, să zicem, pentru Macedonia, viitor membru. Mai mult, experienţa de după 11 septembrie ne arată că ţări cu uriaş potenţial militar se ţin deoparte cînd e vorba de angajamentul serios în acţiuni combatante (Canada, Germania sau Italia, de pildă). Pe de altă parte, principala forţă militară a lumii, SUA, au dovedit că pot alcătui rapid o "coaliţie de voinţă", cel puţin la fel de impresionantă precum cea nord-atlantică, aducînd alături, pe lîngă Marea Britanie, ţări precum Polonia, Japonia, Australia sau Coreea de Sud. Nu e de mirare că SUA şi Marea Britanie vor un NATO global, în vreme ce europenii de pe continent vor un NATO restrîns la spaţiul său clasic (Europa şi America de Nord) pentru a lăsa loc de manifestare globală, inclusiv din punctul de vedere al competiţiei strategico-militare, Uniunii Europene. Această slăbire a încrederii are, cred, două cauze evidente. Prima este lărgirea exagerată. E limpede că, după intrarea României şi Bulgariei, uşa NATO trebuia să se închidă pentru o anumită perioadă. Şi aşa, digestia e grea. De curînd, militari de rang înalt din anumite ţări ale "vechiului" NATO acuzau un membru mai nou că "tot ce vorbim între noi ajunge imediat la Moscova". A fost necesară intervenţia imediată a liderilor politici din ţările respective pentru ca NATO să nu se gripeze în prag de Summit. Se demonstrează încă o dată cît de nefericită este mentalitatea după care succesul unei organizaţii se dovedeşte direct prin mărirea continuă a numărului membrilor. Un delir cantitativ a pus stăpînire pe judecata politică occidentală. "Cu cît sîntem mai mulţi (e cazul NATO, dar şi al UE), cu atît sîntem mai puternici" - par a spune liderii euro-americani. Pînă şi un copil ştie că acest enunţ nu este, cu necesitate, adevărat. Ce folos are NATO, de pildă, dacă forţe militare absolut insignifiante, precum cele ale Albaniei sau Macedoniei, devin, de mîine, parte a Alianţei? E greu de făcut o pledoarie în acest sens. Pe de altă parte, se spune că a fi membru NATO este o garanţie de pace şi stabilitate. Fetişizarea calităţii de membru NATO mă uimeşte! Pe vremea candidaturii României, se cerea ca o ţară să fie stabilă şi democratică pentru a deveni membru. Acum, devine membru ca să ajungă stabilă şi democratică. Ideea că stabilitatea în Balcani se obţine prin aruncarea "cuverturii" NATO peste tot locul e o greşeală enormă. Adică, oricine capătă insigna NATO pe piept se cuminţeşte şi obţine, deodată, un fel de imunitate. Cît de naiv trebuie să fii să gîndeşti aşa ceva, mai ales în contextul actual al Balcanilor? Mie mi se pare foarte posibil ca noii membri, dobîndind calitatea foarte uşor, să nu priceapă exact responsabilitatea pe care o presupune. Nu elaborez mai mult în această privinţă. Dar nu e greu de imaginat un nou stat NATO care devine extrem de agresiv cu un vecin de multă vreme inamic, mizînd anume că acel vecin nu va riposta pentru că astfel, declanşînd mecanismele articolelor 4 şi 5, va atrage împotriva sa întregul NATO. Mai pe şleau, mi-e teamă ca intrarea unora în NATO să nu fie percepută de aceştia ca o achiziţie de muşchi în bătaia fără de sfîrşit din Balcani.

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Anamaria Prodan si fiica ei Sarah Dumitrescu FOTO Facebook
Fiica Anamariei Prodan, dezvăluiri după divorțul impresarei de Reghecampf: „Când o văd plângând, mă rupe”
Sarah Dumitrescu Prodan, fiica din prima căsătorie a impresarei cu baschetbalistul Tibi Dumitrescu, a mărturisit în cadrul unei emisiuni online cât de afectată este mama sa după divorțul de antrenorul Laurențiu Reghecampf.
Soldati ucraineni in transee FOTO Captura Twitter jpg
Imagini incredibile din tranșeele ucrainene. Asemănarea dintre situația de acum și cea din Primul Război Mondial
Soldații au ajuns să doarmă în tranșee unde apa e până la glezne sau chiar mai rău, fiind improvizate paturi din diferite obiecte. Mai mult, temperaturile au scăzut drastic.
Qatar 2022 poster FOTO Shutterstock jpg
Fanii englezi au trecut prin momente incredibile la conacul unui milionar qatarez: „Vă așteaptă o mașină afară”
Un grup de susținători ai naționalei Angliei au trecut printr-o situație surprinzătoare în Qatar, acolo unde au mers să vadă mai multe meciuri de la Campionatul Mondial.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.