NATO Euforia
Reţetele de succes trebuie repetate periodic. Probabil că acesta este raţionamentul pe care îl fac unii redactori-şefi din România cînd vine vorba despre summit-ul NATO. Reţeta de succes ar fi următoarea: la fel ca la sommet-ul francofoniei de acum un an şi jumătate, cînd se organizează un eveniment major în România, trebuie să vorbeşti despre chestiunile colatarele, dar să eviţi problema de fond. În cele două cazuri, presa a debordat de subiecte mici şi mijlocii, de coloratură, periferice sau de detaliu. Ziariştii scriu cu mult entuziasm despre limuzinele rezervate invitaţilor, despre problemele "colosale" care ne aşteaptă în trafic (făcuseră acelaşi lucru şi la francofonie, pentru a avea apoi surpriza plăcută de a constata că în prima zi a sommet-ului s-a circulat în Bucureşti ca într-o duminică). Pagini întregi de ziar şi ore de emisiune la televiziune sînt umplute cu hotelurile pe care le vor ocupa participanţii (sînt camerele prevăzute cu microfoane sau nu? - întreba subversiv un confrate), cu mîncarea care le va fi oferită (lăudîndu-se măiestria bucătarilor noştri), cu străzile care sînt pavate şi prostituatele care sînt îndepărate. Timp de două zile ni s-a spus că toaletele din Palatul Parlamentului nu sînt suficiente, pînă cînd un cunoscător al reuniunilor de partid şi de stat a dat exemplul Sălii Palatului de dinainte de 1989: "toaletele erau mai puţin de 10 şi n-au fost niciodată probleme!". Putem răsufla uşuraţi. După toalete, ni s-a vorbit despre anarhişti, altermondialişti şi alţi punk-işti care îşi dau întîlnire în capitala României pentru a strica petrecerea NATO. Cu vigilenţă cazonă, poliţia de frontieră a refuzat accesul a şase cetăţeni germani care aveau în bagaje manifeste anti-NATO, ca nu cumva străzile curăţate ale capitalei să fie murdărite cu nişte fiţuici ostile evenimentului. Merită remarcată promptitudinea unor ONG-uri româneşti care au protesat faţă de încălcarea dreptului la circulaţie. În fine, după ce am scăpat şi de altermondialişti, fără să fi aflat ce voiau, am început să fim bombardaţi cu sintagma "La-Bucureşti-va-fi-organizat-cel-mai-mare-summit-din-istoria-NATO". Cu mîndrie patriotică, reporterii rostesc fraza-cheie de zeci de ori pe zi, de parcă invitaţii vin aici din simpatie pentru România. Din păcate pentru orgoliul naţional, reuniunea nu va rămîne în Cartea Recordurilor decît un an, deoarece în 2009 se împlinesc 60 de ani de la înfiinţarea Alianţei, ocazie cu care va fi organizat un summit aniversar, cel mai probabil la frontiera dintre Franţa şi Germania, summit care va atrage mai mulţi participanţi decît întîlnirea de la Bucureşti. Bombardaţi cu informaţii derizorii (pentru că ele atrag audienţa, nu?), încă nu ştim despre ce vor discuta liderii NATO. Vor decide să trimită mai multe trupe în Afganistan, unde Alianţa se află în mare dificultate? Vor invita Macedonia în NATO? Dar Albania? Ce se va întîmpla cu Georgia şi Ucraina? Dar cu relaţia dintre Rusia şi NATO? Ce se va spune despre securitatea energetică, ameninţarea teroristă, Kosovo sau scutul anti-rachetă? Pînă unde se poate extinde alianţa? Trebuie să adere ţări precum Coreea de Sud sau Noua Zeelandă, sau, dimpotrivă, e mai bine ca NATO să rămînă cît mai aproape de malurile Atlanticului, după cum vor unii aliaţi europeni? Probabil că despre aceste teme se va vorbi, măcar în treacăt, în perioada summit-ului, chiar dacă nu aduc multă audienţă sau cititori. Pentru cei care nu vor să îşi iasă din mînă, rămîn însă şi alte subiecte pe care le pot exploata: ce vor face primele doamne atunci cînd soţii lor vor fi ocupaţi cu problemele geopolitice mondiale? Cum se va încadra dl Merkel în grupul primelor doamne? Dacă vine Carla Bruni, doarme sau nu în aceeaşi cameră cu soţul ei, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy? Etc. Trebuie remarcat că, faţă de francofonie, există unele evoluţii. Încă nu a cerut nimeni anularea summit-ului pe motiv că România acceptă lideri controversaţi, cum se întîmpla în urmă cu un an şi jumătate. Mai mult, încă nu am auzit lamentarea clasică: "cîte străzi/şcoli/spitale ar fi putut fi reparate cu banii aruncaţi pe o manifestare de care România nu are nevoie!" Orice dezbatere din presă trebuie să conţină însă şi întrebarea: "Ce va cîştiga România de pe urma summit-ului?". Nu ştiu ce va obţine România (dacă te uiţi la Letonia, care a găzduit reuniunea de acum doi ani, vezi că nu a devenit o nouă stea pe firmamentul politicii internaţionale), în schimb, sînt unii români care vor avea de cîştigat: e vorba de patronii de hoteluri şi restaurante, care vor fi ocupaţi pînă peste poate şi de cei care pleacă în vacanţă din Bucureşti pentru cîteva zile. Să sperăm că vor avea vreme frumoasă.
