NATO aşa cum trebuie

Publicat în Dilema Veche nr. 647 din 14-20 iulie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Uneori, inadecvarea noastră mă umple de nervi. De cele mai multe ori, însă, mă înduioşează. Aceste rînduri le scriu cu duioşie. Recent încheiatul summit NATO de la Varşovia va avea consecinţe imense în viitor. Copleşiţi de propria noastră micime, însă, nu le putem desluşi. Lumea, cu tot cu noi, merge înainte pe un drum despre care puţine se pot spune de pe-acum, un drum plin de imprevizibil, de pericole neaşteptate şi de provocări, un drum nesigur, dar inevitabil. Simţind frisonul necunoscutului, lumea democraţiilor se strînge în sine tot mai mult, se solidarizează, se articulează. Greu şi ezitant, desigur (doar ştim că democraţiile sînt nişte enorme inerţii), dar tot mai evident. Sensul profund al acestui summit este exact acesta: niciodată, din 1990 încoace, Alianţa nu a fost mai solidară, mai decisă, mai hotărîtă. Confruntată cu prea multe pericole deodată, NATO se adună laolaltă. Mai întîi, este reafirmat nu doar în discurs, ci, în planuri militare concrete, sprijinul american pentru securitatea Europei. NATO poate construi doar pe acest sprijin şi, spre exasperarea inamicilor, el există în realitatea trupelor şi tehnicii militare americane dispuse la graniţele de Est. Inamicii sînt mulţi: extra muros, o Rusie tot mai agresivă şi terorismul islamic; intra muros, decadenţă democratică, corupţie şi astenie axiologică, disponibilitate spre înţelegeri cu inamicul, defetism. NATO a înţeles că a venit vremea vigorii. Nici un alt document final al vreunui summit NATO din trecut nu este atît de aplicat, de serios, de cuprinzător şi de intens precum cel adoptat la Varşovia. Măsurile decise sînt, cu adevărat, puternice. NATO a devenit ceea ce trebuia, de multă vreme, să fie. Redobîndirea unui spirit ceva mai decis şi mai curajos este recognoscibilă în cîteva noi profilări. O să mă refer la două, deocamdată. Mai ales că una nu a fost deloc sesizată de presa noastră, iar a doua a fost prea puţin comentată.

Ceea ce nu s-a sesizat este creşterea apetitului militar al Germaniei. Se ştie, după al Doilea Război Mondial, Germania a fost supusă unor stricte limitări militare. De altfel, unul dintre cele trei scopuri ale NATO, anunţate într-o formulă memorabilă de cel dintîi secretar general al organizaţiei, a fost acela de a „ţine Germania jos“ (to keep Germany down). În plus faţă de restricţiile militare, lumea întreagă a avut grijă să apese continuu conştiinţa poporului german cu o enormă vinovăţie. Toate generaţiile germane de după 1945 au fost educate antimilitarist şi pro-democratic, evocînd mereu povara culpei uriaşe a poporului german pentru cele două războaie mondiale. Astăzi, Germania este condusă de cea de a treia generaţie de politicieni democraţi şi putem spune că efectul acestei educaţii se vede. Însă, chiar dacă a fost paralizată din punct de vedere militar, Germania a redevenit o mare putere economică. În Europa, e chiar cea dintîi. Apoi, odată cu aprofundarea proiectului Uniunii Europene, Germania a devenit lider politic de prim rang. În acest context, încet-încet, abia sesizabil, de cîţiva ani, Germania îşi exersează tot mai intens şi musculatura militară. După părerea mea, decizia luată la summit-ul NATO de la Varşovia referitor la punerea unuia dintre cele patru noi batalioane avansate sub coordonare germană (anume cel instalat în Lituania) înseamnă consacrarea revenirii Germaniei între marile puteri militare ale lumii. Repet, era firesc: o mare putere economică, o mare putere politică, nu mai vorbesc despre anvergura ei culturală, nu putea rămîne anemică din punct de vedere militar. Păcatele secolului trecut nu se uită, dar nici nu pot opri pentru totdeauna exprimarea puterii germane. Cu atît mai mult cu cît actuala Germanie chiar nu mai are nimic în comun cu acea Germanie rănită, revanşardă, oarbă, rasistă şi orgolioasă. În orice caz, NATO are mare nevoie de Germania acum. Tot în legătură cu creşterea importanţei militare a Germaniei trebuie pusă şi apropierea NATO de UE, formalizată acum de un document semnat de cele două organizaţii la Varşovia. Este, dacă vreţi, efectul noului gen de leadership german ce se va exercita în Europa de acum înainte.

Al doilea aspect interesant este accentul pus pe corupţie. Evident, mulţi comentatori sau politicieni autohtoni – mai ales cei implicaţi direct ori doar afectiv în anchetele DNA – vor critica acest accent. Ce are NATO cu anticorupţia? Are. Şi cu atît mai mult cu cît ţările care folosesc corupţia în scopuri agresive, de dominaţie şi control asupra altora, sînt tot mai active. Un guvern nu se învinge doar în alegeri, ci se mai poate îngenunchea şi prin cumpărarea unora dintre membrii săi. O armată nu se învinge doar în războaie, ci poate fi debilizată prin, de pildă, sufocarea ei cu materiale scumpe şi proaste cumpărate în licitaţii anume trucate sau prin vicierea procesului de selecţie a comandanţilor – anul acesta se împlinesc o sută de ani de la dezastrul de la Turtucaia şi n-ar fi rău să ne mai citim istoria ca să nu-i uităm lecţiile. În plus, de data asta, în NATO, genul de solidaritate impus de faimosul articol 5 din Tratatul Nord-Atlantic leagă pe fiecare aliat de celălalt. Dacă înainte de a intra în NATO efectul corupţiei în armată se consuma exclusiv în cadrul naţional, acum efectul corupţiei dintr-o ţară îi primejduieşte pe toţi aliaţii. Aşadar, este firesc ca reuniunea la cel mai înalt nivel a aliaţilor să fie atentă la regulile anticorupţie.

Pentru noi, însă, orizontul este un zid aflat la doi paşi de nasul nostru. După acest summit, am continuat să vorbim haotic şi lipsit de sens despre noi, de parcă summit-ul NATO trebuie să fie despre România. Nu se încheiase nici măcar prima lui zi, că o grămadă de-a noastră a anunţat deja că summit-ul e un eşec, pentru că „România nu a obţinut nimic“. Imediat, o altă grămadă a anunţat: „România şi-a atins obiectivele, am obţinut ce ne-am propus“. A început, apoi, o discuţie ceţoasă despre brigăzi şi batalioane, flote şi comandamente, din care nu se putea înţelege nimic. În general, înţelegerea summit-urilor NATO ca pe un fel de tîrguri unde trebuie să „obţii“ ceva de fiecare dată exprimă incapacitatea noastră funciară de a pricepe în ce fel de aranjament de securitate ne aflăm. În acest moment, cele mai ameninţate ţări din NATO sînt exact cele în care se vor avansa batalioanele nou create. Analiza riscurilor este limpede: primele posibile ţinte ale ruşilor sînt balticii şi, poate, polonezii. Prin urmare, acolo trebuie să opereze descurajarea. ­NATO nu este, totuşi, o bursă la care membrii licitează spaimele lor ca să vină ceilalţi aliaţi să îi liniştească.

Totuşi, indiferent dacă înţelegm ce e cu această Alianţă sau nu, să fim liniştiţi măcar din acest punct de vedere: NATO este ceea ce trebuie, chiar dacă noi înţelegem asta sau nu. Noi, ca de obicei, sîntem ceea ce putem fi. În plus, să mulţumim a mia oară bunului Dumnezeu că am apucat să intrăm în NATO.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Accident in Bratislava FOTO Twitter jpg
Accident grav în Slovacia: un șofer beat a ucis cinci oameni într-o stație de autobuz VIDEO
Cinci persoane au murit la Bratislava după ce un şofer în stare de ebrietate a intrat cu maşina într-un grup de studenţi într-o staţie de autobuz, a anunţat luni ministrul slovac de interne, denunţând o "tragedie" care a survenit cu o zi înainte de începutul noului an universitar, informează AFP.
Dica
FCSB, cifre care redau dimensiunea crizei: De ce echipa e într-o situație disperată
Formația din Berceni a țintit titlul, în acest sezon, însă acum e mai aproape de retrogradare.
Biserica Batusari Curtea de Arges foto Wikipedia JPG
Biserica medievală distrusă de un cutremur, dar reconstruită. Este ctitorie a unui cunoscut voievod român
La intrarea în orașul Curtea de Argeș se află Biserica Bătușari, un lăcaș de cult cu o poveste specială. Biserica a fost ctitorită de Petru Cercel, domnul Țării Românești, în anul 1583

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia