Nadal se întoarce?
Nadal se joacă vesel cu nemurirea. Joacă rolul lui Bruce Willis din Armageddon cu Aerosmith pe fundal şi Liv Tyler scursă toată într-o lojă privind lupta titanului cu asteroidul numit vîrstă, gata să distrugă toată omenirea. Căci pentru Rafa e ca şi cum viaţa s-ar stinge de pe planetă dacă el nu mai joacă. Aşa arată. Omul vine la un an de la o operaţie complicată la picior. Are 37 de ani. De 26 de ori în decursul carierei a fost nevoit să renunţe înainte de sau să abandoneze în timpul turneelor de Mare Şlem din cauza accidentărilor. De 26 de ori! Nu, am greşit. Bruce Willis e nimic. Nadal e Willis, Arnold şi Stallone la un loc. Şi nu e un film. Crede ferm că va putea învinge forţa gravitaţiei biologice. După 12 luni pe tuşă a revenit la Brisbane şi, la capătul a două partide cîştigate plus un set, a ratat nişte mingi de meci şi apoi a pierdut chiar meciul. Şi Australian Open, pentru a doua oară la rînd. Piciorul cu necaz s-a crăpat din nou. E drept, nu în acelaşi loc, ceea ce i-ar fi dat stingerea, ci un pic mai sus. Pare că Nadal se deşiră fir cu fir. În trecut a jucat cu infiltraţii care îl făceau să nu-şi mai simtă o gleznă. Ce urmează? Să nu-şi mai simtă tot piciorul? Jumătate de corp? Pare un SF horror. Unii îl admiră. Mulţi îl cred erou. Nu e total greşit. Nadal a fost admirabil în multe momente. A reuşit, în urale, să cîştige de 14 ori la Roland Garros. Ăsta e alt număr de groază. 14 victorii la Open-ul Franţei e dincolo de înţelegerea unui om a cărui viaţă e făcută din carne, oase, sînge şi creier confecţionate pe Pămînt. De aceea au ridicat adesea o sprînceană pînă la cer. Nadal a vrut să meargă pînă la capătul lui însuşi şi dincolo de el. O poveste minunată dacă n-ar exista pîrdalnica de natură. Care ne trage de urechi sau de picioare. Pe Rafa îl doare în rachetă de suspiciuni, dar îl arde de finalul carierei. Cum va fi? Nu e totuna să termini în triumf la Paris sau tîrîndu-ţi un picior pe uşa din dos. Sau poate că, dimpotrivă, vrea să demonstreze că e e om şi va merge tot drumul indiferent de deznodămînt. Nobil. Pînă acolo, drumul lui e pavat cu angoase. Singurul lucru care ne apropie, pe noi şi pe el, e oglinda în care ne uităm. Acolo rămîn toate trofeele. Sau cad. Cu zgomot.
