Muzeul și anti-anticomuniștii

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

O spun din capul locului, mă surprind discuţiile iscate de lansarea ideii unui muzeu al comunismului în România. Mă aşteptam, naiv după cîte se pare, că această idee va face unanimitate. Sîntem, totuşi, o naţiune care a trecut prin infern, iar instituţionalizarea memoriei acestui pasaj mi se pare obligatorie. Nu pentru că, aşa cum spun unii şi alţii, tinerii nu ştiu nimic despre comunism – nu cred că lecţiile de istorie se mai pot ţine în muzee. Ci pentru că întregii societăţi româneşti i-ar face bine să privească adînc într-o oglindă care-i devoalează ascunzişurile sufletului şi caracterului, iar Muzeul Comunismului, dacă este făcut cu sensibilitate şi cu devoţiune pentru adevăr, va fi o asemenea oglindă. Lecţiile despre ceea ce a fost se pot ţine în locuri mai potrivite, dar muzeul de istorie este locul privilegiat lecţiilor despre ceea ce am fost. Din cîte am văzut prin alte părţi, un muzeu al comunismului este un fel de cronică esenţializată a vieţii sub comunism. Vorba cuiva, important nu este ceea ce face Dumnezeu cu noi, ci ceea ce facem noi cu ceea ce face Dumnezeu din noi. Muzeul tocmai despre asta este. 

Anticipam controverse legate de Muzeu pentru mai tîrziu, cînd unii vor spune că nu ştiu ce detaliu al muzeului nu e relevant şi că lipseşte altul care li se pare inevitabil sau că aranjarea sălilor ar fi trebuit făcută altfel sau că explicaţiile din muzeu nu sînt tocmai elocvente, în vreme ce alţii vor contrazice şi vor apăra exact acea expunere muzeală. Dar, spre uimirea mea, constat că tulburarea se instalează încă de la momentul întrebărilor prime, de genul „La ce ne trebuie un muzeu al comunismului?“ sau „Sîntem în stare să facem un muzeu al comunismului?“ sau a interogaţiilor derivate din acestea precum „Cine face muzeul?“ şi „Ce vor să spună de fapt despre comunism cei care fac muzeul?“. 

Deunăzi, am fost îndrumat să citesc pe un site foarte activ articolul unui domn, exponent al stîngii intelectuale de la noi (Vasile Ernu, „Muzeul comunismului: povestea celor din Primăverii spusă celor din Ferentari?“, pe criticatac.ro). Textul începe cu o fentă – vorbeşte despre muzee în general, deşi se referă la muzeele de artă, ceea ce, vorba lui Maiorescu, nu e în chestie. Diferenţa banală dintre muzeul de artă (cel care se ocupă de „opere de artă“) şi muzeul de istorie (cel care nu prea se ocupă de „opere de artă“) este abil driblată pentru că spiritele fine, desigur, nu se împiedică de o asemenea rudimentară precizare a sensului cuvintelor. Imediat după urmează o altă fentă. Aşa cum cuvîntul „muzeu“ exprimă direct o categorie, şi nu ceva specific, iar sensul său se precizează prin adaos (muzeu de artă, muzeu de istorie, muzeu de ştiinţe naturale, muzeu de biologie, muzeu de geologie, muzeu memorial etc. – fiecare dintre acestea avînd scopuri cu totul diferite unul de altul), la fel cuvîntul „putere“ este un concept care capătă concreteţe doar dacă precizăm ce fel de putere avem în vedere cînd rostim cuvîntul. Autorul joacă vocabula „putere“ cam ca la alba-neagra. Astfel, dă un exemplu de putere militară a unei ocupaţii, îl extinde fin spre puterea politică a unei democraţii şi asimilează rapid totul cu autoritatea din spaţiul intelectual. Sigur că în toate cazurile e vorba despre „putere“, dar cît de diferite sînt cele trei forme! Ştiu, Foucault şi toţi ceilalţi… Dar, totuşi, atît de diferită e puterea ocupaţiei militare a britanicilor asupra Egiptului de puterea unor intelectuali celebri în contextul unei pieţe libere a ideilor, încît asimilarea lor e cu totul ilegitimă. Dar nici asta nu contează, la urma urmei. Importantă e teza care trebuie argumentată cu, iată, un asemenea efort retoric: un muzeu al comunismului azi este o manevră a puterii politice actuale, e o comandă ideologică menită să sprijine actuala putere. Hélas, rudimentară teza, cruntă dezamăgirea! După fineţuri şi piruete pe poante ai, brusc, impresia că citeşti Cotidianul. Deci, tot despre Băsescu e vorba… 

Există şi pasaje năucitoare în textul la care mă refer. Ni se sugerează, la un moment dat, că nu e bine să facem un muzeu al comunismului, ci mai multe. Am recitit de cîteva ori acel fragment, crezînd că ascunde vreo ironie. Nu e cazul! Autorul e dintre cei care crede că trebuie să avem cît mai multe perspective asupra fenomenului pentru că, se ştie, totul e relativ. Astfel, abia aştept să vedem care or fi perspectivele alternative asupra sistemului concentraţionar comunist. Or fi, poate, şi abordări nuanţate, cum că a avut şi latura lui bună pe care, orbiţi de anticomunism, nu o vedem. Sau, poate, că or fi perspective diferite şi asupra programului de raţionalizare a alimentaţiei din ultimii ani ai ceauşismului. Poate că a avut şi el un efect pozitiv, dar nu-l vedem noi, „anticomuniştii“? Sau, poate, cenzura ideologică a produs ceva benefic şi iară noi, cufundaţi în bezna anticomunismului, nu înţelegem binefacerile ei. Un muzeu alternativ ar putea să ne lumineze asupra acestor aspecte. Ca să înţeleg mai bine, pînă facem noi mai multe muzee despre comunism, unele mai aşa, altele mai altfel, aş fi curios cum ar putea arăta o „alternativă“ la un muzeu precum „Yad Vashem“ din Ierusalim, un muzeu perfect similar cu proiectatul Muzeu al Comunismului. Ca să înţeleg mai bine alternativa, nu de alta. 

Însă nu cred că trebuie să mergem mai departe decît constatarea că pe autor şi pe alţii, eiusdem farinae, nu-i supără atît de tare ideea unui muzeu al comunismului, cît faptul că se vor ocupa de acest muzeu „anticomuniştii“. Nu comunismul pus în muzee îl irită mai ales pe autor, ci anticomuniştii din viaţa reală. Dar despre asta, săptămîna viitoare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Insulele verzi ale Greciei ascunse din Arhipelagul Sporade în Marea Egee Colaj DMS
Grecia 2025: Revoluția turistică care răstoarnă vedetele clasice și dă coroana noilor insule
Descoperă cum noile destinații din Grecia cuceresc turiștii în 2025, detronând insulele clasice precum Santorini și Mykonos. Vezi ce insule surpriză conduc topurile și de ce trebuie să le vizitezi acum!
hidden bear optical illusion jpg
Doar cei cu un IQ colosal pot rezolva acest test! Găsește ursul în mai puțin de 5 secunde
Iluzia optică a zilei pune la încercare nu doar ochii tăi, ci și inteligența vizuală, viteza de reacție și capacitatea de a recunoaște tipare.
semnare contract casa pixabay jpg
Controversele vânzărilor de terenuri cu chitanța de mână din anii 1990 și impactul asupra moștenitorilor
Mii de procese se află în fiecare an pe rolul instanțelor pentru că moștenitorii revendică imobile, clădiri sau terenuri, vândute în anii 1990 pe baza unor chitanțe de mână. Avocații specializați în astfel de litigii au explicat care este procedura de legalizare a acestor documente.
Costești. Foto Daniel Guță  ADEVĂRUL (62)(1) jpg
Satul unde Ceaușescu l-a reinventat pe Burebista. Este înconjurat de cele mai faimoase cetăți dacice
Satul Costești din Hunedoara a fost în anii '80 un loc dedicat omagierii regelui dac Burebista. Cu timpul, așezarea de la poalele a două mari cetăți dacice a devenit un reper turistic al României.
probe aptitudini la liceul pedagogic slatina   foto alina mitran (9) jpeg
Liceele vocaționale, tot mai populare. Cerere în creștere la specializările pedagogice și sportive
Elevii claselor a VIII-a care au optat pentru admiterea la un liceu vocațional susțin în această perioadă probele aptitudinale. Învățământul pedagogic revine în preferințe, iar concurență este și în rândul sportivilor. Alegerile lor au la bază motive multiple.
Momentul emoționant al revenirii în țară a celor trei jurnaliști răpiți în Irak  Președintele Traian Băsescu s a bucurat de o imensă popularitate jpeg
22 mai: Ziua în care, în 2005, au fost eliberați cei trei jurnaliști români răpiți în Irak
Pe 22 mai, în anul 337, a murit împăratul Constantin cel Mare. De-a lungul istoriei, la aceeași dată s-au născut Sir Arthur Conan Doyle, creatorul detectivului Sherlock Holmes, dar și tenismenul Novak Djokovic. În aceeași zi, însă în 2005 au fost eliberați cei trei jurnaliști români răpiți în Irak
tottenham jpg
Tottenham a câștigat Liga Europa. Radu Drăgușin va evolua sezonul viitor în Liga Campionilor
Fără Radu Drăgușin, accidentat, Tottenham a câștigat Liga Europa la fotbal, după 1-0 cu Manchester United.
TeleMessage jpg
Oficiali americani expuși după o breșă în aplicația TeleMessage. Cine trage sforile?
Un incident cibernetic puțin mediatizat până acum ridică semne de întrebare serioase despre infrastructura digitală a administrației Trump și despre protecția comunicărilor oficiale în SUA.
andreea raicu colaj instagram jpg
Andreea Raicu, adevărul despre relația cu tatăl ei. Vedeta provine dintr-o familie credincioasă: „Mi-aș fi dorit să știu că este mândru de mine”
Considerată una dintre cele mai de succes vedete din showbiz-ul românesc, drumul până în acest punct nu a fost unul ușor pentru Andreea Raicu. A crescut într-o familie în care credința a jucat un rol important, iar anumite credințe și valori insuflate nu i-au permis să rupă cu ușurință anumite barie