Mutu la națională?
Poate. Poate nu. E cel mai bizar moment de numire a unui selecţioner. Primii întrebaţi, primii refuzanţi. Povestea aduce a un soi de „Chefʼs Table”. A fost vorba despre mese întinse şi fineţuri culinare în această saga a căutării unui antrenor al echipei tuturor românilor. Hagi a fost chemat pentru un tête-à-tête la federaţie cu Şef Burleanu, eveniment pentru care a fost angajată o firmă de catering. Gică a zis pas, că nu poate fi şi patron de club, şi selecţioner. Corect. Ciudat e că asta se ştia înainte de acest fine dining, nu era nevoie de o atare desfăşurare de bunătăţi. Dar nu, Burleanu a insistat, i-a spus că îl ajută să regleze problema care era de reglat doar prin metoda „mătuşa Tamara”, adică să cedeze de formă acţiunile altuia, ceea ce le-ar fi provocat indigestie multora. Următorul episod gastronomic a avut loc la Salonic, unde, cică, se mănîncă fa-bu-los! O poză cu Răzvan Lucescu, antrenor la PAOK, şi delegaţia federală a apărut în media. Un chelner ascultă atent comanda. Dintr-o frapieră-gigant se iţeşte îndrăzneţ gîtul unei sticle de ceva cu bule. Nota, fa-bu-loa-să! Concluzia, zero. Lucescu ne-a transmis „Circulaţi, nu e nimic de văzut”. O nouă haltă trebuia să fie la Cluj, întru peţirea lui Dan Petrescu. Unde? Clar, la un restaurant. Dar se pare că federalilor li s-a transmis să nu se obosească, să nu irosească o diurnă şi o altă notă babană, căci, se ştie, la Cluj preţurile sînt mari. Oricum, la cît s-a cheltuit pînă acum pe nişte refuzuri, despre care mulţi zic că oricum erau în meniu, discuţiile ce vor veni se vor petrece pe stradă, la un hot dog. Unii mizează pe Edi Iordănescu, alţii pe Mutu. Se presupune că de aici încolo nu se vor mai lovi de un „Nu, mulţumesc”. Ceea ce se şi dorea. Operaţiunea a fost deşteaptă. Cînd destui îl acuzau că ignoră marii calificaţi la acest post, începînd cu Hagi, Burleanu le-a dat cu refuzurile lor în cap. Sigur, nu i-a abordat chiar pe toţi, Piţurcă şi Bölöni n-au prins un loc la tacîmurile de argint. Dar demonstraţia e făcută. Culmea e că momentul e cel mai favorabil. La Euro merg direct din grupele preliminare primele două clasate, nu doar cea dintîi ca acum, pentru Mondial. Iar la următoarea Cupă Mondială, Europa capătă trei locuri în plus, deci şansele de calificare sînt mai mari. De ce nu vor să se bage oamenii grei? Poate pentru că percep Naţionala ca pe o cauză pierdută. Însă dacă e să mai avem vreun selecţioner de succes în orizonul vizibil, acum e momentul. Cît de nostim ar fi ca numele lui să fie Mutu, fost consumator de cocaină, degrabă provocator de vînătăi şi vizitator asiduu de aşternuturi, reconvertit astăzi în apostol al lucrului bine făcut? N-ar fi. Ăsta e fotbalul. Cei mai răi pot fi cei mai buni. Şi viţăvercea.
