Multiculti a murit!

Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Din 22 iulie încoace, citesc cu infinită tristeţe despre tragedia norvegiană. Parcurg presa din lumea întreagă, haotic şi fără oprire, pentru că mă interesează ce cred, despre acest atac brutal, şi australienii, şi sud-africanii, şi americanii, şi indienii, şi japonezii, şi ruşii, şi britanicii, şi turcii. După ce situaţia de fapt s-a lămurit – ştim numărul victimelor, ştim cine e autorul şi am aflat, în mare, cam ce este în capul lui, ştim armele crimei şi părem siguri şi pe mobilul ei –, comentariile au devenit monotone. Înţeleg şi salut monotonia plîngerii victimelor – memoria celor ucişi de Breivik trebuie păstrată vie, tocmai ca să ne păzim de cei ca Breivik. Înţeleg şi monotonia discuţiilor despre extremism şi xenofobie. Dar nu pot înţelege monotonia comentariului politic. Ca să fiu mai limpede, trebuie să ne aducem aminte cîte ceva. Octombrie 2010. Vorbind tinerilor CDU, la Postdam, cancelarul Angela Merkel spune limpede că proiectul unei societăţi multiculturale în Germania a eşuat şi adaugă, pentru claritate, că oricine vrea să se stabilească în Germania trebuie să înveţe limba germană şi să respecte regulile culturii locale. Cu cîteva zile înainte, Horst Seehofer, liderul CSU, spusese exact acelaşi lucru, făcînd head-line în presa germană cu formula categorică şi memorabilă „Multikulti ist tot!“

Februarie 2011. În cadrul simandicosului seminar anual pe probleme de securitate, de la München, premierul David Cameron spune că „statul multicultural“ a produs daune majore societăţii britanice, că iluzia coabitării separate a mai multor culturi într-o aceeaşi ţară generează radicalism şi terorism, că paradigma multiculturalismului – în care toate guvernele britanice din ultimii 20 de ani au gîndit rezolvarea tensiunilor culturale din interiorul Marii Britanii – trebuie schimbată. Cameron spunea că e timpul ca toleranţa pasivă să fie înlocuită cu un liberalism musculos. Pe şleau, în ţara noastră, puteţi să rămîneţi în cadrul culturii voastre doar dacă nu atentaţi la cultura noastră. De pildă, Cameron a anunţat că acele organizaţii islamice care nu militează pentru drepturile femeilor, nu vor mai primi subvenţii guvernamentale. Furia liderilor musulmani britanici a fost inevitabilă. Cîteva zile mai tîrziu, într-un interviu pentru TF1, Nicolas Sarkozy a spus şi el că multiculturalismul este un eşec. „Am fost prea preocupaţi de identitatea imigrantului care vine într-o ţară şi deloc preocupaţi de identitatea ţării în care vine imigrantul.“ – spunea preşedintele francez. Aceste puncte de vedere ale celor trei cei mai importanţi lideri europeni au născut imediat reacţii. Doi foşti şefi de guvern legendari – australianul John Howard şi spaniolul Jose Maria Aznar – au confirmat imediat, public: şi ei cred că multiculturalismul a eşuat.

De multă vreme, Europa încearcă să construiască o societate multiculturală. Mai precis, o societate în care diferenţele culturale dintre grupuri etnice sau religioase să nu fie alterate, păstrîndu-se ţesutul social fundamental, spiritul de solidaritate şi de respect reciproc între membrii societăţii. Toleranţa este, desigur, cuvîntul-cheie. Ţările europene par a avea toate trăsăturile pentru a asigura succesul proiectului multicultural. Sînt, înainte de toate, vechi şi consolidate democraţii. Cel puţin în vestul Europei, apune acum cea de-a treia generaţie care nu a mai cunoscut totalitarismul. Apoi, societăţile europene sînt, toate, produsul paradoxal al combinaţiei dintre creştinism (religie universală a iubirii aproapelui) şi iluminism (mişcarea intelectuală a toleranţei raţionale definitive). Au, deci, tot ce le trebuie pentru a fi multiculturale. Însă, în toţi aceşti ani, nimeni nu a ştiut să răspundă la două întrebări fundamentale: „Care e limita toleranţei, dacă există vreuna? (Locke pare a sugera ceva, dar imprecis şi greu de tradus în viaţa de zi cu zi) şi Cum poate funcţiona sistemul social în datele lui de performanţă iniţiale, dacă se respectă cu stricteţe diferenţele culturale între grupuri? (de pildă – Cum rezolvi diferenţele majore de etică a muncii între grupuri culturale extrem de diferite în această privinţă?). Dar nu încerc eu, aici, să dau răspuns unor asemenea grozave întrebări. Eu vreau, doar, să atrag atenţia asupra unei abordări care sigur nu ne duce la vreun răspuns valabil. Este vorba despre abordarea ideologică. Dacă problema multiculturalismului este politizată, atunci putem fi siguri că nu avem nici o şansă să găsim soluţiile corecte. De ce? Din multe motive, dar cele mai importante două sînt: 1) abordarea politică este partizană, confruntaţională şi exclude empatia, adică exact condiţia primară, sine qua non, a oricărei abordări utile a multiculturalismului şi 2) politicienii nu caută să rezolve probleme care nu pot fi rezolvate în timpul unui ciclu electoral, ci le speculează pentru voturi.

Spun toate acestea pentru că abominabilul asasinat din Norvegia nu poate fi înţeles dacă este folosit în scop politic. Mai pe şleau, dacă stînga foloseşte acest act de terorism drept argument împotriva dreptei, atunci ratăm tot şi – cred eu – subscriem, involuntar, la crimă. Pentru că efortul de a deligitima o întreagă orientare politică, ceea ce simplist, dar elocvent pentru toată lumea se cheamă „dreapta“, asociind-o unui descreierat, nu face decît să legitimeze descreieratul. Sigur că ideologia poate ucide – noi, în Estul Europei ştim mai bine decît oricine că aşa este –, dar nu orice ideologie ucide. Nu orice om care nu crede în multiculturalism detonează bombe sau trage rafale de mitralieră asupra unor copii.

În fine, o remarcă de un trist şi alarmant bun-simţ am găsit într-un editorial publicat de un mare cotidian din Canada: una dintre lecţiile pe care noi toţi trebuie să le învăţăm după această tragedie este că, în faţa nebunilor, nimeni nu e sigur. Nici măcar norvegienii – cel mai blînd şi mai bun popor din cîte cunoaşte autorul canadian. Dar şi acest autor român.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.