Muguri de pin

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Muguri de pin jpeg

Cînd se risipi norul de praf ridicat de Mercedes-ul chituit şi revopsit care alergase în trombă pe uliţa pietruită, întreaga suflare a satului îl putu vedea pe Marcel cum descinde ca un rege, cu o maşină de plastic cu pedale la subţioară. Fiica lui, Ioana, de numai trei ani, alergă înaintea lui, fericită să-şi revadă tatăl, dar şi să-şi ia în primire cadoul pe care îl aştepta de multişor. Marcel avea haine bune şi un zîmbet de învingător, iar valiza neagră care lăsa dîre în colb sugera profesionalism şi bunăstare. Era clar: plecase la muncă în străinătate şi se ajunsese! De altfel, familia extinsă, adunată laolaltă în acea dimineață frumoasă, asculta cu nesaţ isprăvile lui Marcel care, împreună cu alţi cinci băieţi din satele învecinate, plecase tocmai în Portugalia, unde mersese vestea că se cîştigau şi 100 de euro pe zi, dacă nu întorceai spatele muncii. Iar Marcel, tînăr şi voinic, anunţase la plecare că el va munci cît să cîştige 150, cel puţin. I-am lăsat fericiţi, în timp ce o vecină dădea fuga la magazin să cumpere carne pentru grătar.

Peste o săptămînă, cînd am revenit în sat, l-am găsit pe Marcel trist, cu ochii în lacrimi. L-am rugat să-mi spună ce se întîmplase, iar el a început povestea, cu vocea sugrumată de plîns. Acum cinci luni, la sfîrşit de ianuarie, trecuseră prin sat băieţi care lucraseră în Portugalia, la cules de muguri de pin, şi cîştigaseră o groază de bani. Îi făceau evantai, îi răsfirau. Unul acoperise toată masa cu bancnote de euro, adevărate, uzate şi uşor mototolite. Aveau să stea o săptămînă, apoi să pornească din nou. Marcel plecase cu ei, cu o companie de transport rutier. Drumul fusese lung, ce‑i drept, dar el visase cu ochii deschişi la banii pe care avea să-i cîştige, ca să-şi repare casa în care locuia împreună cu părinţii, fraţii, bunicii şi copilul, opt suflete în doar două camere şi un mic hol, unde fusese prispa şi unde acum găteau pe o plită electrică. Traversase Europa, dar nu cunoştea toate ţările prin care trecuse, pentru că nu ştia să citească. Dar văzuse oraşe diferite, cu case cînd mai joase, cînd mai ascuţite, văzuse clădiri impunătoare şi cîmpuri nesfîrşite.

După cîteva zile, au ajuns într-o autogară, unde îi aştepta fermierul. Au intrat cu toţii într-o dubă de marfă, fără geamuri, şi au călătorit trei ore care li s-au părut extrem de lungi, pentru că nu aveai la ce privi şi, în ultima parte, duba îi hurducase îngrozitor. În cele din urmă, maşina s-a oprit şi șoferul a deschis portiera, eliberîndu-i. Clădirea fermei era simplă, chiar sărăcăcioasă. În curte mai erau un depozit şi un hambar, în care gazda le instalase nişte priciuri cu saltele. În afara celor trei construcţii, nu se mai vedea decît un deal pleşuv, strabătut de drumul pe care veniseră, şi un versant cu pini, în partea cealaltă. Ploua, aşa că au intrat repede să se usuce.

În hambar era frig şi umed, dar băieţii erau învăţaţi cu asprimea iernii şi prea bucuroşi că ajunseseră pentru a lua seama la confort. În urma lor intră stăpînul fermei, însoţit de un român, care le traduse regulile: aveau să muncească şi, la sfîrşitul zilei, pe cantitatea de muguri de pini culeasă urmau să primească bani, din care se scădeau 25 de euro, cazare şi masă pentru o zi.  Apoi românul plecă şi rămaseră doar ei şi fermierul, cu nevasta lui.

A doua zi ploua şi mai tare, dar tinerii porniră la cules. Tehnica era simplă: trebuia să te caţeri în pin şi să culegi mugurii într-o cutie de conserve legată cu o sfoară la brîu. Singura problemă era că mugurii cresc la pin exact în vîrful ramurii, iar scoarţa devenise lucioasă şi alunecoasă de la ploaie. Randamentul culesului era slab, iar în a doua parte a zilei, de oboseală, au început să mai şi cadă din copaci. Unul şi-a luxat umărul, iar altul a scăpat mai uşor, cu o entorsă la gleznă, de la căzătură. La sfîrşitul zilei, au rămas cu cinci euro. Situaţia s-a repetat în următoarele zile, uneori februarie este foarte ploios în zona deluroasă din nordul Portugaliei… După două săptămîni de suferinţă, în care unii au răcit, alţii au căzut, tinerii s-au dus la fermier să-l roage să-i ducă la autogară, dar acesta nici nu vru să audă. Atunci băieţii fugiră pe drum, pînă la cel mai apropiat sat, numai că, de aici, drumul se bifurca în nenumărate alte drumuri, iar ei nu ştiau să citească sau să afle încotro să o ia. Atunci simțiră, cu toții, groază. Groaza de a nu te putea întoarce acasă, deși ești liber. Se întoarseră, plouaţi, obosiţi şi lefteri, la fermă, unde stăpînul casei le rîse în nas. După alte două săptămîni, soarele tot nu s-a arătat. Băieţii l-au implorat pe fermier, au căzut în genunchi şi au plîns, iar acesta s-a înmuiat şi a acceptat să-i ducă la autogară, contra unei taxe de transport piperate. La intrarea în ţară, la Oradea, Marcel şi-a vîndut telefonul ca să cumpere hainele, valiza şi maşinuţa de la un magazin second-hand.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: clicksanatate.ro

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic