Muguri de pin

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Muguri de pin jpeg

Cînd se risipi norul de praf ridicat de Mercedes-ul chituit şi revopsit care alergase în trombă pe uliţa pietruită, întreaga suflare a satului îl putu vedea pe Marcel cum descinde ca un rege, cu o maşină de plastic cu pedale la subţioară. Fiica lui, Ioana, de numai trei ani, alergă înaintea lui, fericită să-şi revadă tatăl, dar şi să-şi ia în primire cadoul pe care îl aştepta de multişor. Marcel avea haine bune şi un zîmbet de învingător, iar valiza neagră care lăsa dîre în colb sugera profesionalism şi bunăstare. Era clar: plecase la muncă în străinătate şi se ajunsese! De altfel, familia extinsă, adunată laolaltă în acea dimineață frumoasă, asculta cu nesaţ isprăvile lui Marcel care, împreună cu alţi cinci băieţi din satele învecinate, plecase tocmai în Portugalia, unde mersese vestea că se cîştigau şi 100 de euro pe zi, dacă nu întorceai spatele muncii. Iar Marcel, tînăr şi voinic, anunţase la plecare că el va munci cît să cîştige 150, cel puţin. I-am lăsat fericiţi, în timp ce o vecină dădea fuga la magazin să cumpere carne pentru grătar.

Peste o săptămînă, cînd am revenit în sat, l-am găsit pe Marcel trist, cu ochii în lacrimi. L-am rugat să-mi spună ce se întîmplase, iar el a început povestea, cu vocea sugrumată de plîns. Acum cinci luni, la sfîrşit de ianuarie, trecuseră prin sat băieţi care lucraseră în Portugalia, la cules de muguri de pin, şi cîştigaseră o groază de bani. Îi făceau evantai, îi răsfirau. Unul acoperise toată masa cu bancnote de euro, adevărate, uzate şi uşor mototolite. Aveau să stea o săptămînă, apoi să pornească din nou. Marcel plecase cu ei, cu o companie de transport rutier. Drumul fusese lung, ce‑i drept, dar el visase cu ochii deschişi la banii pe care avea să-i cîştige, ca să-şi repare casa în care locuia împreună cu părinţii, fraţii, bunicii şi copilul, opt suflete în doar două camere şi un mic hol, unde fusese prispa şi unde acum găteau pe o plită electrică. Traversase Europa, dar nu cunoştea toate ţările prin care trecuse, pentru că nu ştia să citească. Dar văzuse oraşe diferite, cu case cînd mai joase, cînd mai ascuţite, văzuse clădiri impunătoare şi cîmpuri nesfîrşite.

După cîteva zile, au ajuns într-o autogară, unde îi aştepta fermierul. Au intrat cu toţii într-o dubă de marfă, fără geamuri, şi au călătorit trei ore care li s-au părut extrem de lungi, pentru că nu aveai la ce privi şi, în ultima parte, duba îi hurducase îngrozitor. În cele din urmă, maşina s-a oprit şi șoferul a deschis portiera, eliberîndu-i. Clădirea fermei era simplă, chiar sărăcăcioasă. În curte mai erau un depozit şi un hambar, în care gazda le instalase nişte priciuri cu saltele. În afara celor trei construcţii, nu se mai vedea decît un deal pleşuv, strabătut de drumul pe care veniseră, şi un versant cu pini, în partea cealaltă. Ploua, aşa că au intrat repede să se usuce.

În hambar era frig şi umed, dar băieţii erau învăţaţi cu asprimea iernii şi prea bucuroşi că ajunseseră pentru a lua seama la confort. În urma lor intră stăpînul fermei, însoţit de un român, care le traduse regulile: aveau să muncească şi, la sfîrşitul zilei, pe cantitatea de muguri de pini culeasă urmau să primească bani, din care se scădeau 25 de euro, cazare şi masă pentru o zi.  Apoi românul plecă şi rămaseră doar ei şi fermierul, cu nevasta lui.

A doua zi ploua şi mai tare, dar tinerii porniră la cules. Tehnica era simplă: trebuia să te caţeri în pin şi să culegi mugurii într-o cutie de conserve legată cu o sfoară la brîu. Singura problemă era că mugurii cresc la pin exact în vîrful ramurii, iar scoarţa devenise lucioasă şi alunecoasă de la ploaie. Randamentul culesului era slab, iar în a doua parte a zilei, de oboseală, au început să mai şi cadă din copaci. Unul şi-a luxat umărul, iar altul a scăpat mai uşor, cu o entorsă la gleznă, de la căzătură. La sfîrşitul zilei, au rămas cu cinci euro. Situaţia s-a repetat în următoarele zile, uneori februarie este foarte ploios în zona deluroasă din nordul Portugaliei… După două săptămîni de suferinţă, în care unii au răcit, alţii au căzut, tinerii s-au dus la fermier să-l roage să-i ducă la autogară, dar acesta nici nu vru să audă. Atunci băieţii fugiră pe drum, pînă la cel mai apropiat sat, numai că, de aici, drumul se bifurca în nenumărate alte drumuri, iar ei nu ştiau să citească sau să afle încotro să o ia. Atunci simțiră, cu toții, groază. Groaza de a nu te putea întoarce acasă, deși ești liber. Se întoarseră, plouaţi, obosiţi şi lefteri, la fermă, unde stăpînul casei le rîse în nas. După alte două săptămîni, soarele tot nu s-a arătat. Băieţii l-au implorat pe fermier, au căzut în genunchi şi au plîns, iar acesta s-a înmuiat şi a acceptat să-i ducă la autogară, contra unei taxe de transport piperate. La intrarea în ţară, la Oradea, Marcel şi-a vîndut telefonul ca să cumpere hainele, valiza şi maşinuţa de la un magazin second-hand.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: clicksanatate.ro

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.