Moștenirea tragică a lui Gorbaciov

Publicat în Dilema Veche nr. 968 din 27 octombrie – 2 noiembrie 2022
Mihail Gorbaciov © wikimedia commons
Mihail Gorbaciov © wikimedia commons

Mihail Gorbaciov, ultimul conducător al Uniunii Sovietice, a fost înmormîntat luna trecută la cimitirul Novodevicii din Moscova, alături de soția sa Raisa și aproape de un coleg, conducătorul sovietic Nikita Hrușciov. Faptul că președintele rus Vladimir Putin nu a participat la funeralii nu a mirat pe nimeni. Novodevicii e, de fapt, cimitirul în care odihnesc liderii sovietici care „au dat greș”.

Ireverența lui Putin mi-a amintit de o conversație pe care am purtat-o cu douăzeci de ani în urmă, în timpul unei plimbări la miez de noapte prin Piața Roșie. L-am întrebat într-o doară pe ofițerul de serviciu postat în fața Mausoleului lui Lenin cine se afla îngropat în necropola sovietică din spatele său; s-a oferit să îmi arate. Înăuntru, am văzut o serie de morminte și de stele funerare ale liderilor sovietici: de la Stalin la Leonid Brejnev, Aleksei Kosîghin și Iuri Andropov. Ultima stelă nu purta nici un nume. „E pentru Gorbaciov, presupun?” – am întrebat eu. „Nu, locul său e la Washington” – mi-a răspuns ofițerul.

În mod ironic, Gorbaciov a fost eroizat în Vest pentru a fi realizat ceva ce nu și-a propus niciodată: să pună capăt Uniunii Sovietice. A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1990, dar cei mai mulți ruși îl văd ca pe un trădător. Tentativa sa nefastă de a reintra în politică, cu prilejul alegerilor prezidențiale din 1996, i-a adus doar 0,5% din voturi.

În Rusia, Gorbaciov rămîne un personaj detestat. Un sondaj făcut în 2012 de Centrul Rus de Cercetare a Opiniei Publice (VTsIOM ), o agenție de stat, a arătat că Gorbaciov a fost cel mai nepopular dintre toți liderii ruși. Potrivit unui sondaj din 2021, mai mult de 70% din ruși cred că țara a luat-o într-o direcție greșită sub conducerea lui. Adepții liniei dure îl detestă pentru că a dezmembrat puterea sovietică, iar liberalii îl disprețuiesc pentru că s-a agățat de idealul irealizabil al reformei unui regim comunist.

L-am cunoscut pe Gorbaciov la începutul anilor 2000, cînd frecventam întîlnirile Forumului Politic Mondial (World Political Forum), un think-tank pe care l-a fondat la Torino. Scopul presupus al organizației era promovarea democrației și a drepturilor omului. Dar, în practică, evenimentele desfășurate erau reminiscențe nostalgice, în care Gorbaciov perora despre „ce ar fi putut fi”. De obicei, era flancat de alți „foști” ai epocii sale, inclusiv foștii lideri polonezi Wojciech Jaruzelski și Lech Walesa, fostul prim-ministru maghiar Gyula Horn, diplomatul rus Aleksandr Besmertnîh, și o mînă de universitari cu tendințe de stînga.

Ideea unei „a treia căi”, între socialism și capitalism, propusă de Gorbaciov a fost la modă, pentru scurtă vreme, în Vest, dar a fost evacuată rapid de triumfalismul neoliberal. Cu toate acestea, eu l-am simpatizat și l-am respectat pe acest lider al unei Uniuni Sovietice în agonie, un vizionar aparte, care a refuzat să recurgă la forță pentru a se opune schimbării.

Astăzi, cei mai mulți ruși îi văd pe Gorbaciov și pe Boris Elțîn ca pe vestitorii neșansei de care are parte Rusia. Putin, pe de altă parte, e aclamat ca un model de ordine și de prosperitate, care i-a asigurat Rusiei un rol principal pe scena lumii. În septembrie, 60% din ruși și-au exprimat convingerea că țara lor se îndreaptă într-o direcție bună, deși asta reflectă parțial, fără îndoială, controlul strict exercitat de Putin asupra știrilor TV (principala sursă de informații a celor mai mulți cetățeni).

În ochii celor mai mulți ruși, moștenirea lui Gorbaciov înseamnă naivitate și incompetență, dacă nu de-a dreptul trădare. Narațiunea cea mai răspîndită e că Gorbaciov a permis în 1990 ca NATO să se extindă în Germania de Est, pe baza unui angajament verbal al lui James Baker, pe atunci secretar de stat al SUA, în care acesta promitea că alianța nu va continua să se extindă spre Est „nici măcar cu un centimetru”. În această versiune, Gorbaciov a renunțat la controlul sovietic asupra Europei Centrale și de Est fără să ceară o garanție scrisă.

În realitate, Baker nu era oricum în poziția de a face o astfel de promisiune în scris, iar Gorbaciov știa asta. Mai mult, Gorbaciov a confirmat în mod repetat, ani de-a rîndul, că nu a existat niciodată o promisiune fermă ca NATO să nu se extindă către Est.

În orice caz, adevărul e că, după ce Uniunea Sovietică a semnat Declarația de la Helsinki în 1975, controlul ei asupra sateliților săi europeni a devenit imposibil de menținut. Acordul, semnat de SUA, Canada și de majoritatea țărilor europene, includea angajamente de respectare a drepturilor omului, inclusiv libertatea de informare și dreptul la liberă circulație. Capacitatea guvernelor comuniste de a-și controla populația s-a erodat treptat, culminînd cu un lanț de revolte, în cea mai mare parte pașnice, care au dus, în cele din urmă, la destrămarea Uniunii Sovietice.

Există totuși un sîmbure de adevăr în legenda capitulării lui Gorbaciov. Pînă la urmă, URSS nu a fost înfrîntă într-un război, precum Germania și Japonia în 1945, iar teribila mașinărie de război sovietică a rămas intactă în 1990. Teoretic, Gorbaciov putea folosi tancurile pentru a contracara revoltele populare din Europa de Est, la fel cum au făcut și predecesorii săi: în Germania de Est în 1953, în Ungaria în 1956 și în Cehoslovacia în 1968.

Refuzul lui Gorbaciov de a recurge la violență pentru a menține imperiul sovietic a dus la o înfrîngere fără vărsare de sînge și la un sentiment de umilință în rîndul rușilor. Acest sentiment de nedreptate a alimentat o puternică neîncredere față de NATO, de care Putin s-a folosit mai tîrziu, pentru a suscita sprijinul popular în favoarea invadării Ucrainei.

O altă neînțelegere larg răspîndită e că Gorbaciov ar fi dezmembrat un sistem economic funcțional. De fapt, departe de promisiunea lui Hrușciov de a „îngropa” economic Vestul, economia sovietică se afla în declin deja de decenii.

Gorbaciov a înțeles că Uniunea Sovietică nu poate să țină pasul cu armata SUA și să satisfacă totodată dorința populației civile pentru un standard de viață mai ridicat. Dar, chiar dacă a respins politicile de stagnare ale epocii Brejnev, Gorbaciov nu a reușit să le înlocuiască cu ceva coerent. În loc să promoveze o economie de piață funcțională, abandonarea în pripă a sistemului planificării centralizate a îmbogățit o clasă coruptă de manageri din republicile sovietice și a dus la o recrudescență a naționalismului etnic.

Pentru mine, Gorbaciov e o figură tragică. Chiar dacă a înțeles pe deplin imensele probleme lăsate în urmă de comunismul sovietic, el nu a putut controla forțele la a căror dezlănțuire a contribuit. Rusiei anilor 1980 îi lipseau pur și simplu resursele intelectuale, spirituale și politice necesare pentru a face față problemelor inerente ale țării. Imperiul sovietic a apus cu treizeci de ani în urmă, dar multe dintre disfuncțiile care au contribuit la căderea lui amenință acum să cuprindă întreaga lume.

Robert Skidelsky, membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick, a fost director neexecutiv al companiei petroliere private rusești PJSC Russneft, din 2016 pînă în 2021.

Copyright: Project Syndicate, 2022

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.