Monstrul Bashir

La începutul lunii martie, Curtea Penală Internaţională a emis un mandat de arestare împotriva lui Omar al-Bashir, şeful în exerciţiu al statului sudanez, acuzat de masacre şi crime de război. E pentru prima dată cînd este pus sub acuzare un şef de stat în funcţie, ceea ce face greu de presupus că se va găsi cineva " o forţă, un comandant, un extraterestru " care să izbutească să-l pună în practică. Învinuitul a spus că Tribunalul n-are decît să înghită actul emis şi a organizat o serbare populară unde fidelul lui popor a dansat şi a cîntat aducîndu-i omagii. Conflictul secesionist din Sudan a provocat milioane de victime în regiunea Darfur (un teritoriu de dimensiunile Franţei). Conflictul între Nordul arab şi islamic, majoritar, şi populaţia negroidă creştină din Sud, concretizat în măsurile de islamizare, a provocat ciocniri militare; în ultimii şase ani acestea au căpătat un caracter bine determinat de distrugere a numeroasei populaţii minoritare. Oroarea e departe, durează, organizaţiile internaţionale de ajutor încearcă să dea de ştire cît de disperată e situaţia unui întreg popor, cîteva vedete de cinema se sensibilizează, apar poze în revistele glamour, organismele internaţionale discută dacă e vorba de genocid sau doar de masacru. "Violaţi femeile, ucideţi copiii, nu lăsaţi nimic în urma voastră" " acesta a fost ordinul de luptă dat de un colonel subaltern al lui Bashir; "Dacă îi lăsăm pe oamenii ăştia în pace, îi vor susţine pe rebeli împotriva Guvernului. Teritoriul trebuie pustiit în aşa fel încît rebelii să nu găsească nici un fel de sprijin şi să părăsească ţara". La mitingurile organizate cu oarecare regularitate, susţinătorii lui Bashir (mulţi) vin călare pe cămile şi pe măgari, cu steaguri şi portrete: "Jos Ocampo" (figurat ca un măgar cu mască pe faţă) strigă ei (Ocampo este procurorul Tribunalului Internaţional). Dl Bashir ameninţa cu suspendarea organizaţiilor umanitare internaţionale (între timp a făcut-o) şi spunea că se va prezenta la Tribunal după ce vor fi judecaţi vinovaţii crimelor de la Hiroshima, din Vietnam şi Irak. "Ei, pe vremuri, au ucis mii de indieni, de ce nu-i judecă nimeni?" Mandatul de arestare al unui şef de stat în exerciţiul puterii este o premieră în practica mondială, probabil fără consecinţe, deoarece nu există nici o posibilitate practică de a-l aresta pe Bashir, dacă acesta nu părăseşte teritoriul ţării. Pe de altă parte, nici măsura arestării nu este acceptată de toată lumea. China se opune pe faţă, alţii " mai discret. Paradoxal, rezistenţa vine şi de la medici sau activişti, martori îngroziţi ai ororilor din Darfur: şi ei privesc cu prudenţă mandatul de arestare. "Arestarea lui Bashir ameninţă anularea micului progres obţinut în ţară. În 2005, Guvernul şi Mişcarea de eliberare a poporului sudanez au semnat un acord menit să pună capăt Războiului Civil din Sud. În virtutea lui s-ar fi putut ţine alegeri în Sud, cîndva, mai tîrziu anul acesta, şi un referendum pentru independenţă în 2011. Acordul ar aduce beneficii Sudanului, dar nu e sigur cît va dura. Aş vrea să văd că se face dreptate în Sudan, dar dorinţa mea de pace e mai puternică. Acuzat de genocid şi de crime împotriva umanităţii, Bashir nu este ceea ce s-ar putea numi omul care aduce pacea. Dar dacă examinezi toate facţiunile luptătoare din Sudan, nu există nici o garanţie că situaţia se va îmbunătăţi prin înlocuirea lui. Cu toate greşelile lui, Bashir a arătat că e apt să coopereze. (...) Arestarea lui ar putea arunca din nou ţara în Război Civil. Înlăturarea ar putea stimula răzbunarea loialiştilor şi a altor forţe potrivnice civililor, reprezentanţilor Naţiunilor Unite şi lucrătorilor de la ajutoarele internaţionale." (Franklin Graham, preşedinte şi director executiv la Samaritan’s Purse and the Billy Graham Evangelistic Association) Omul povesteşte întîmplări cînd monstrul Bashir a fost de folos. Contează mai mult salvarea unor oameni concreţi acum, pacea acum, decît împlinirea unei dreptăţi peste un număr de ani? O să decidă Tribunalul.