Mizeria "analizei"

Publicat în Dilema Veche nr. 236 din 21 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu ştiu cine a introdus în mintea oamenilor convingerea că o analiză bună este aceea care împarte, cît mai echilibrat, vinovăţiile. Dar şi că, din contră, o concluzie care identifică precis răul, îl numeşte ca atare şi îl vituperează este, dimpotrivă, un eşec al spiritului analitic. În general, indiferent de situaţie, apari drept înţelept dacă ai grijă să amendezi ambele părţi ale unei situaţii tensionate, chiar dacă acea situaţie este chiar o crimă. Se aud voci care spun chiar că evreii au şi ei partea lor de vină pentru Holocaust. În cazurile cele mai multe, dovada clară a inteligenţei, a spiritului sănătos şi a cunoştinţelor este aceea de a submina distanţa firească, naturală, dintre statutul victimei şi statutul călăului-agresor. Mai ales dacă agresorul e atît de mare şi de fioros încît ţi-e cam frică să-i spui în faţă ceea ce este, iar victima e mică şi slabă, astfel încît nu ai nici o problemă să o tragi oleacă de urechi. Georgia este, astăzi, vag admonestată cam de aceiaşi oameni care tocmai căzuseră în extaz în faţa celui mai deşănţat spectacol de fals totalitar pe care l-a văzut secolul acesta tînăr - mă refer la grandios-mincinoasa deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing. Eu cred că a învinovăţi Georgia pentru ceea ce i se întîmplă acum este moralmente identic cu găsirea vreunei culpe poporului evreu pentru Holocaust. Cînd răul se dezlănţuie în cele mai atroce forme cu putinţă, nimic nu poate şi nu trebuie chemat în favoarea sa. Putem împărţi culpe cînd avem situaţii conflictuale care nu au degenerat, încă, într-un război cu victime civile. Cînd avem de-a face cu o acţiune de genul celei pe care Moscova o îndreaptă împotriva Tbilisi-ului de cîteva zile încoace, mi se pare inacceptabil să mai scotoceşti după culpe în toate părţile, cu gîndul prestabilit că greutatea lor trebuie să fie cît de cît egală. Din păcate, invadarea Georgiei de către Rusia ne-a prins în plină astenie etică. Sîntem incapabili să mai recunoaştem răul, chiar dacă ne rînjeşte, sîngeros, la fereastră. Am auzit, siderat, reacţia liderilor acestei Europe în care trăim, şi dumneavoastră, şi eu. Preşedintele Sarkozy a găsit că e firesc ca Rusia să protejeze militar minoritatea rusofonă din afara graniţelor sale. La rîndul ei, cancelarul Angela Merkel a spus că ambele părţi sînt vinovate de acest război. În timpul acesta, toată lumea umbla, cînd la Moscova, cînd la Tbilisi, cu un acord de pace care dezavantaja flagrant Georgia şi care, practic, legitimează întreg comportamentul rus în zonă. O asemenea demisie morală nu a mai cunoscut Europa de multă vreme! Nu mă mai mir, prin urmare, că pe canalele noastre de televiziune înaintarea trupelor ruse se tratează ca o ştire tehnică, cam cum am vorbi despre viituri în vremea inundaţiilor, iar ceea ce face guvernul georgian se comentează critic, cam cum se comentează reacţia autorităţilor locale la viitură. Nu am auzit pe nimeni să spună clar că nimic nu justifică invazia rusă. Absolut nimic! Nici măcar încălcarea de către Georgia a Acordului din 1992, prin care se obliga să nu folosească forţa împotriva separatiştilor osetieni, nu justifică agresiunea rusească. În fond, "eroarea" lui Saakaşvili a fost aceea de a voi să controleze teritoriul propriei ţări, după un şir interminabil de provocări venite din zona ocupată, de facto, de armata rusă, dar care, de jure, aparţinea Georgiei. Un reflex intelectual, cumplit de vinovat moralmente, dictează acum că trebuie analizate atent erorile Georgiei. Georgia a greşit: ba că nu trebuia să declanşeze operaţiunea de law enforcement în Osetia, ba că a acţionat fără acordul prietenilor occidentali, ba că Saakaşvili nu e tocmai un democrat. În tot acest context, afirmaţia că Rusia a reacţionat corect pluteşte în aer. Nimeni nu o rosteşte, dar se simte în fiecare talk-show dedicat războiului ruso-georgian. Am putut constata în multe alte împrejurări că spiritul critic, trăsătură fundamentală a gîndirii libere din spaţiul euro-atlantic, a dus la complexul "noi sîntem de vină". Cînd teroriştii islamişti ne atacă, noi sîntem de vină. Cînd Rusia ne şantajează, noi sîntem de vină - trebuie să cedăm. Cînd Rusia atacă Georgia, Georgia e de vină. S-ar zice că democraţiile occidentale îşi cheamă singure sfîrşitul, sub loviturile totalitarismului actual şi, cu ultima suflare, vor analiza şi vor admite "noi sîntem de vină". Pe la jumătatea anilor ’70, se vorbea în sociologia americană despre sindromul "lumii juste". Oamenii convinşi că trăiesc într-o lume justă tind să învinovăţească victimele pentru ceea ce li se întîmplă. În siajul acestei teorii, criminologi renumiţi susţineau că, într-o anumită măsură, victima provoacă criminalul. Prin urmare, trebuie mereu discutată şi vinovăţia victimei. Prin urmare, vinovăţia criminalului nu e, niciodată, deplină. Teoria spune că cei care gîndesc astfel aparţin, cu precădere, grupurilor conservatoare, religioase, tradiţionaliste. Nu ştiu dacă aşa o fi, dar ştiu sigur că am ajuns să spunem că războiul din Georgia a pornit (şi) din cauza georgienilor pentru că ne e frică. Pe de o parte, monstrul rusesc înspăimîntă. Pe de altă parte, hedonismul autist al prosperităţii europene ne face gata să cedăm Rusiei orice, chiar şi un aliat dacă se cere, numai să nu fim deranjaţi din bunăstarea noastră liniştită. Nu am nici o îndoială că democraţiile occidentale vor şti să-şi elimine duşmanii, unul cîte unul. O vor face - desigur, cu sacrificii - abia atunci cînd însăşi supravieţuirea lor va fi pusă sub semnul întrebării. Mă întreb, doar, cît le va lua să priceapă că acea clipă nu este departe.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.