Miracolul salvator al agregării

Publicat în Dilema Veche nr. 247 din 10 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La vremuri de alegeri, părerea că electoratul e prost, lipsit de educaţie civică elementară şi fericit-neinformat nu se mai aude, însă candidaţii par să ţină seama de ea mai mult decît oricînd. Cum vremea alegerilor a venit şi la noi, şi în America, în acelaşi timp, reflecţia despre electorat sau, mai exact, despre noi înşine în ipostază de alegători devine o urgenţă tot mai legitimă. Printre multele diferenţe dintre România şi America, o subliniez acum pe cea cu relevanţă în context: calendarul de apariţii al editurilor americane este extrem de sensibil la evenimentele din cetate. La noi, cărţile apar fără nici o legătură cu ceea ce se petrece în România, după un calendar autist, care ţine cont numai de ciclicitatea tîrgurilor de carte. În America hiperpolitică a anului 2008, a apărut o carte (Rick Shenkman, Just How Stupid Are We? Facing the Truth About the American Voter, Basic Books, 2008) despre electorat - precizez, această carte nu este o premieră, asemenea cărţi apar cu regularitate în preajma consultărilor electorale -, din care aflu cîteva lucruri interesante. Concluzia cărţii nu mă surprinde: electoratul, privit ca o entitate, nu este deloc prost, ci este pur şi simplu uman. Evident, ipoteza pe care se bazează ştiinţele politice livrate rudimentar, ca un fel de astrologie pentru coafeze, anume aceea că omul reacţionează raţional la provocările cetăţii, nu are aproape nici un argument. Omul este, după o expresie dragă psihologilor timpului nostru, "predictibil iraţional", ceea ce nu mai miră pe nimeni. Rezultatul alegerilor, adică opţiunea electoratului, este, ca şi opţiunea individului, un amestec alchimic de raţiune şi afect, de conjunctură şi lungă perspectivă, de speranţă şi pedeapsă. Dar nu concluzia finală a cărţii vreau să o discut aici, ci două dintre concluziile de parcurs, care mi se par extrem de interesante. Prima este aceea că oamenii care frecventează politica şi care au, prin urmare, convingeri politice tind să deformeze dur realitatea. La sfîrşitul celor opt ani de administraţie Reagan, o vastă majoritate a oamenilor care admiteau convingeri democrate spuneau că inflaţia a crescut periculos pe parcursul anilor de reaganomics, deşi statistica rece arată că inflaţia a scăzut de la 13,5% în 1980 la 4,1% în 1988. La fel, la finalul celor două administraţii Clinton, cei mai mulţi dintre americanii care mărturiseau convingeri republicane reproşau preşedintelui creşterea iresponsabilă a deficitului bugetar, cînd, de fapt, acest deficit scăzuse de la 225 miliarde în 1992 la 22 miliarde în 2000. Nu vă grăbiţi să spuneţi că experienţa noastră istorică ne-a învăţat prea bine că ideologia pune ochelari de cal. Experienţa noastră este relevantă în cazul societăţilor închise. În condiţiile lumii libere, oamenii care asumă convingeri politice sînt, teoretic cel puţin, cei mai interesaţi de politică şi, prin urmare, cei mai informaţi dintre cetăţeni, în această privinţă. Prin urmare, cei mai informaţi dintre cetăţeni sînt purtătorii unor neadevăruri. Asta pentru că ceea ce informează un asemenea om nu este buletinul de ştiri ca atare, ci discursul politic al preferatului său. Mai mult, oamenii informaţi au deja preferinţe mediatice: fiecare va prefera canalul de informaţii ori ziarul cel mai apropiat de convingerile sale. Prin urmare, întrebarea este: cît de corectă e informaţia pe care cei mai informaţi dintre cetăţenii unei democraţii actuale o deţin şi pe care îşi bazează opţiunea? A doua concluzie de parcurs pe care o semnalez aici este şi mai interesantă. Dacă în campania electorală se detaşează o anumită temă cu preponderenţă, atunci rezultatul la urne va urma convingerea oamenilor despre acea temă. E normal, veţi spune. Numai că studii atente dovedesc că nu convingerea oamenilor decide preferatul în alegeri, ci invers: preferatul decide convingerea oamenilor. Liderul sau partidul preferat se decide pe cu totul alte criterii decît acela al răspunsului la tema principală. Asta pentru că, în general, oamenii ştiu despre tema principală ceea ce li se spune în scurtele clipuri electorale sau în afişajul stradal al candidatului sau al partidului în chestiunea dedusă discuţiei. Şi, după cum se ştie, aceste tipuri de advertisment cuprind nu mai mult de 4-5 cuvinte. Mai exact, într-o chestiune - să spunem - precum cea a reformei educaţiei, echipele de campanie ale candidaţilor sintetizează proiectele acestora în 4-5 cuvinte. Ceea ce alegătorii ştiu în general despre reformele preconizate în educaţie sînt acele 4-5 cuvinte spuse de preferatul lor. Ei bine, susţinătorii liderului sau ai partidului asumă exact aceste cuvinte drept convingere proprie şi răstoarnă raportul de cauzalitate. Dar cei care cred în democraţie cred în "miracolul agregării", adică într-un fel de lege care ne salvează de fiecare dată şi sună cam aşa: cu cît mai mulţi participanţi la luarea unei decizii, cu atît rezultatul este mai aproape de un model ideal de înţelepciune. Cu cît sînt mai puţini cei care participă la luarea unei decizii, cu atît şansele ca rezultatul să fie aproape de soluţia înţeleaptă sînt mai mici. Această interesantă teorie a fost dovedită matematic de Condorcet încă acum 200 de ani. Este, de fapt, o alchimie care face democraţia ceea ce este ea acum: cea mai bună formă de guvernare din cîte a putut inventa specia noastră. Şi mai este un bun motiv să mergem la vot pe 30 noiembrie. Fiecare elector lipsă înseamnă o diminuare a şanselor ca rezultatul alegerilor să fie adecvat complicatei Românii în care trăim.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.