Minciuni
Un expert polonez în imagine susţine că "o persoană sănătoasă la cap minte de două ori pe zi. Bolnavii nu mint, dar ei rămîn zăvorîţi în spitale psihiatrice" (Piotr Tymochowicz, Przekrój, Varşovia). În Ungaria, criza s-a declanşat cînd s-a aflat că premierul Ferenc Gyurcsáni a spus adevărul, nu cînd a minţit. Era simplu de verificat şi pînă atunci: el spunea că nivelul de trai e bun şi orice cetăţean avea cum să-şi dea seama dacă e aşa sau nu. În timpul demonstraţiilor de săptămîna trecută, observînd cum peluzele din preajma Parlamentului maghiar deveneau murdare de noroi, un gazetar britanic scria că, deşi ura faţă de premierul mincinos era fizic sensibilă, ploaia şi mizeria făceau aproape imposibilă exaltarea, exprimată în primele zile doar prin violenţă. "Sînt convins că premierul s-a folosit de găleata cu adevăr pentru a se adresa aripii de stînga din propriul partid ca să-i convingă că e necesară o schimbare. Iar eu sînt convins că politicienii ştiau care e soluţia cea mai bună pentru ţara lor, dar se îndoiau că electoratul va vota cu ei dacă i se va spune adevărul gol-goluţ. E nevoie de politicieni cinstiţi, dar ar fi nevoie şi de un electorat onest, gata să admită că uneori are de optat între două soluţii dezagreabile. Aceasta e dilema generală a democraţiilor. În ultimele săptămîni mi s-a spus acelaşi lucru în Republica Cehă, Polonia şi România. Mulţi dintre partizanii reformelor economice cred că guvernele în funcţie se tem să introducă schimbări adevărate şi nici nu sînt destul de oneste cînd îşi expun intenţiile. Schimbările dorite de partizanii economiei de piaţă aduc beneficii, în primul rînd, oamenilor înstăriţi şi lovesc în cei săraci. Situaţie greu de vîndut şi nu doar în Est: cred că Romano Prodi şi Angela Merkel, în Italia şi Germania, vor avea necazuri cînd vor dori să pună în practică schimbările dorite - schimbări nici pe departe atît de fundamentale pe cît ar fi necesar. În urmă cu două decenii, oamenii din Ungaria mă invidiau pentru norocul nostru de a o avea pe Margaret Thatcher. Era destul de dificil de explicat că noi, în Marea Britanie, nu ne simţeam chiar atît de fericiţi. Schimbările determinate de ea - pentru care mulţi europeni luptă încă - au fost oare impuse prin onestitate şi prin asumarea impactului?" (Mark Mardell - Jurnal european, BBC, 21 septembrie crt.) (M. B.)
