Mic exerciţiu ipohondrix

Publicat în Dilema Veche nr. 145 din 3 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

* De cîteva zile, zac bolnav. Răceală sau gripă - niciodată nu pot spune exact ce am cînd mă doare în gît, am stări de febrilă epuizare, sînt străbătut de frisoane reci, îmi simt dureros întreaga anatomie, tuşesc, nările se blochează exasperant la doar două secunde după ce, cu eforturi care riscă să-mi rupă nasul şi să-mi arunce ochii din orbite, le desfund. Nimic nu mă readuce pe mine însumi în propria mea atenţie mai deplin decît starea de boală. Numai cînd sînt bolnav mă studiez şi mă urmăresc cu întreaga atenţie ca şi cum ating apogeul agonic al unui fel de narcisism anapoda, căci nu mă urmăresc atent pentru a mă admira, ci pentru a constata în ce stare, mai precis în ce hal, am ajuns. Ce simt, cum stau, ce se aude în pieptul meu, ce se petrece în capul meu, de ce mă dor ochii, de ce sînt muşchii spatelui grei şi dureroşi, uneori am şi palpitaţii - dedic acestor teme întreaga mea pricepere, întreaga zi. Sînt dintre cei care cred că bolile se dezvoltă baroc, se stimulează una pe alta, se potenţează în gravitate şi se unesc, diabolic, împotriva biologiei mele asediate. Descopăr în mine însumi un bolnav măreţ, cuprins de toate bolile şi de toate complicaţiile deodată, o fiinţă care trăieşte, singură şi perfect izolată, Armagedonul. Sînt cîmpul de bătălie, sfîşiat, desfigurat, distrus al luptei dintre forţele Binelui şi forţele Răului, în încleştare apocaliptică. Iar drama mea vine din faptul că nimeni, absolut nimeni din jur nu vede şi nu înţelege asta. * Citatul favorit în aceste zile: "Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă. Că este vreme cînd şi în mîinile lui este miros de bună mireasmă" (Isus Sirah, 38, 12 - 13). Cînd sînt sănătos, privesc cu zîmbet îngăduitor oameni de vîrsta părinţilor mei care cultivă sistematice amiciţii cu doctori. Cînd sînt bolnav, dau fuga la ei şi îi rog să îmi recomande, să mă introducă, să vorbească pentru mine. * Într-o carte celebră, Susan Sontag pleda împotriva gîndirii metaforice a bolilor. Sontag vrea să încetăm să le încărcăm cu semnificaţii metafizice, să le privim ca momente de destin sau ca lucrare a răului universal, să ne oprim a găsi asemănări cosmice bolilor şi, mai ales, să nu mai gîndim bolile în cheie culturală (de pildă, tuberculoza are un côté romantic în mintea multor visători, aşa cum, de curînd, SIDA are un côté rebel în mintea cîtorva). Bolile sînt accidente biologice şi, pe măsură ce devin curabile, încetează să mai apară drept misterioase reglări de conturi ale Cerului cu noi. Şi totuşi, bolile acompaniază o anumită secundă a vieţii. Poeţii boemi ai vîrstei romantice chiar sufereau de ftizie, iar rebelii rock ai vremii noastre chiar sînt seropozitivi. E greu să nu pui toate acestea în directă conexiune cu felul lor de viaţă, deşi, e limpede, logic nu se leagă. Tuberculoza e specifică sărăciei şi nu poeziei, iar SIDA e specifică iresponsabilităţii sexuale şi nu iubirii libere de prejudecăţi. Cînd am citit cartea lui Susan Sontag, eram sănătos, din cîte îmi amintesc. Mi-a plăcut mult, am rezonat şi am fost de acord - mă impresiona, mai ales, că venea din condeiul unei persoane care se lupta de ani de zile cu cancerul, dar şi pentru că pledoaria aceasta împotriva metaforizării bolii era făcută într-o carte în care metaforele săreau în ochi, seducătoare, pe fiecare pagină, aşa cum sar somonii frenetici în lumina blînd-roşietică a toamnei americane (zisă şi vară indiană) din rîurile Canadei împădurite. Acum însă bolesc. Stau în pat, gem încetişor, mă surp şi am convingerea că gata, sînt înfrînt. Cochetez (da, ăsta e cuvîntul, cochetez) cu gîndul sfîrşitului. Cum să nu metaforizez? * Tusea aceasta, care trece ca un tsunami prin gîtul meu înroşit (îmi închipui că dacă Dumnezeu ar tuşi aşa, lumea s-ar spulbera într-o clipă) şi epuizarea, ca un deşert din filmele lui Antonioni. Boala te apropie de propria ta natură, boala îţi atrofiază imaginea de sine şi, astfel, simţi limitele reale: eşti un biet omuleţ. * Boala e cel mai mare numitor comun al omenirii. Sînt aproape sigur că o anumită boală, să zicem o răceală puternică aşa cum am eu acum, deşi e posibil să fie ceva cu mult mai grav, se simte la fel şi dacă o are un comisar european, un soldat chinez, un şofer mexican, un lord englez, un rege maiaş ori un star de la Hollywood. Nimic nu ne uneşte mai trainic decît boala. * Cioran scria undeva (ah, să fii bolnav şi să citeşti Cioran - ce desfătare!) că îl înspăimîntă oamenii care nu au fost bolnavi niciodată. Din nefericire, există asemenea oameni. Şi sînt atît de stupizi încît se laudă cu imunitatea lor desăvîrşită. Sînt înspăimîntători! * Povestesc unui sănătos-tun, unul dintre cei mîndri că nu s-au îmbolnăvit niciodată, despre ipohondria mea: "Cum mă doare ceva, intru în panică. Gîndesc mereu la ce e mai rău - cancere metastaziate, tumori intratabile, boli rare sau chiar necunoscute pentru care nu există tratament etc." Îmi spune: "Ce nasol trebuie să fie să trăieşti aşa. N-aş vrea să fiu aşa. Aşa cum sînt eu e foarte bine. Sînt sănătos, mă bucur de sănătatea mea, fac sport în fiecare zi, mănînc fructe şi salate". Replic: "E păcat, totuşi. Îţi este inaccesibilă o supremă bucurie. Cînd intri la doctor zdrobit de cele mai negre scenarii şi ţi se spune că eşti perfect sănătos, că nu ai nimic. Nimic nu se compară. Ai, apoi, vreo trei sau patru zile în care pluteşti de fericire, pe care le poţi gusta doar dacă ai trecut prin panica teribilă a bolii grave." Rămîne descumpănit şi eu zîmbesc interior. Nu îi mai spun că, ieşind de la doctor cu vestea cea bună, te poate cuprinde brusc gîndul sufocant "dacă a greşit analizele". Te gîndeşti că au greşit, că în aglomeraţia laboratorului au încurcat problemele tale cu ale altora, că acele maşini care măsoară compoziţiile sîngelui au clacat tocmai la examinarea probelor tale şi apoi, inexplicabil, şi-au revenit, fără ca cineva să fi băgat de seamă defecţiunea...

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.