Marx şi Confucius
După ce a renunţat, mai mult sau mai puţin oficial, la marxism, China comunistă e în căutarea unei noi ideologii: profesorul Kang Xiaoguang crede că aceasta ar trebui să fie o nouă religie de stat: confucianismul. Deoarece entuziasmul pentru ideea de comunism s-a evaporat de mult, ar putea fi o alternativă viabilă, stavilă în calea criticilor oficiale şi a neliniştilor sociale. Reabilitarea lui Confucius s-a produs în etape. Întîi, după moartea lui Mao, au încetat atacurile explicite. Apoi, au început să fie valorificate principii ale filozofiei sale politice sau ale eticii sale personale. Şi în cele din urmă, televiziunea a dat lovitura decisivă: o foarte populară animatoare, Yu Dan, a iniţiat un serial de şapte zile prin care a popularizat cele mai accesibile scrieri ale filozofului. Savanţii au cîrtit, dar astfel s-a trezit interesul pentru opera marelui gînditor. Brusc i s-a găsit loc şi în sistemul educaţional, începînd cu grădiniţele şi terminînd cu învăţămîntul superior. Dar lucrul cel mai bizar este felul cum însuşi preşedintele Chinei, Hu Jintao, a început să promoveze lozinci din învăţătura confucianistă. Bizar şi contestabil, pentru că unii dintre tovarăşii din "conducerea colegială" nu sînt prea încîntaţi şi sînt îngrijoraţi de felul cum religia - sau "aspecte" ale ei - pătrund în urzeala ideologică. Pentru China modernă, confucianismul nu poate fi decît benefic: el predică ordinea, echilibrul şi armonia, respectul pentru autoritate şi preocuparea pentru ceea ce li se întîmplă celorlalţi. Sînt idei care ar putea să le placă unor chinezi, celor revoltaţi de disparităţile din nivelul de trai, de corupţie, celor implicaţi în tensiunile sociale. Confucianismul poate fi interpretat şi ca o ideologie care îi învaţă pe oameni să accepte locul unde stau, fără să pună în discuţie rolul partidului. Aşa cum observă şi comentatorul din revista The Economist, confucianismul este preferabil marxismului fiind o filozofie naţională, şi nu ceva adus din străinătăţi. Dar, în acelaşi timp, confucianismul afirmă că acei de la conducere trebuie să rămînă acolo, atîta timp cît ştiu şi pot să conducă. Adică nu veşnic. Nu este exclus totuşi ca emisiunile lui Yu Dan să se reia de mai multe ori. Ceea ce ei îi va asigura un oarecare gust al veşniciei. ( M. B. )
