Marginalii la beatificarea lui Vladimir Ghika

Publicat în Dilema Veche nr. 500 din 12-18 septembrie 2013
Cealaltă vîrstă jpeg

Trecerea lui Vladimir Ghika printre Fericiţi a fost un bun prilej (al cîtelea?) de meditaţie asupra caracterului straniu, comic uneori, incomprehensibil cel mai adesea, al întîlnirii, la ocazii, a Cerului cu pămîntul românesc. Înţeleg că slujba religioasă a fost impresionantă şi că felul în care au participat cei aproape 10.000 de credincioşi veniţi de peste tot, în imensa sală Romexpo, a fost copleşitor. Personalitatea Monseniorului este formidabilă, iar faptul că, de acum înainte, el poate fi venerat public în bisericile de pe cuprinsul creştinătăţii mi se pare că spune totul.

Totuşi, ar mai fi ceva de adăugat, în şoaptă, despre cele petrecute la Romexpo în ultima zi de august. A existat o oarecare pioasă agitaţiune colo, în faţă, unde vor să stea mereu oamenii importanţi. Pe tăcute, acolo, în faţă, micile momente de vanitate au atins comicul. Rîndul întîi era, fireşte, rezervat oaspeţilor de seamă. S-a umplut repede. Cum feţele simandicoase nu conteneau să vină, organizatorii au suplimentat cu scaune spaţiul VIP, ajungînd să creeze un nou prim rînd în faţa rîndului întîi, devenit al doilea. Şi acesta s-a umplut rapid. Importanţii continuau să vină. Aşadar, a început alinierea scaunelor în faţa noului rînd întîi, apărînd un nou prim rînd, rîndul întîi abia constituit devenind al doilea, iar rîndul întîi al sălii iniţial organizate devenind al treilea. Pe măsură ce le era luată faţa de noi scaune cu ştabi, ştabii de pe temporarele rînduri întîi deveneau nemulţumiţi. Un fost preşedinte, firesc aşezat pe rîndul întîi, a oprit cu gest ferm instalarea scaunelor în faţa lui – totuşi, importanţii noi nu trebuie să aibă prioritate în faţa importanţilor vechi. Interesante au fost, de fiecare dată, figurile voit amabile, dar vizibil iritate ale importanţilor care ajungeau şi vedeau că locurile de pe rîndul întîi, care li se cuveneau, erau ocupate de alţi importanţi veniţi mai devreme. Elocvent, dar încercînd prin o anume restrîngere a gesturilor să manifeste un respect oarecare, importanţii care nu mai conteneau să sosească cereau organizatorilor satisfacţie – ei nu puteau sta decît în primul rînd. Era de neimaginat să stea ceva mai în spate. Nici unuia nu i-a dat prin cap să caute un alt loc în sală. Orice mai departe de primul rînd este o ofensă. În faţa rîndului întîi, însă, da, e corect, se acceptă. Detaliul este, desigur, atît de mic, dar cît de semnificativ! Dar nu despre asta vreau să vorbesc aici, ci despre un anume fel de raportare la trecut care ţine, poate, de caracter sau de o anume abilitate socio-politică pe care nu o pot înţelege – nu ştiu, socotiţi dumneavoastră.

Totul mi-a venit în minte de la declaraţia lui Ion Iliescu, şi el prezent la ceremonie, într-unul dintre rîndurile întîi. Iat-o: „Este o manifestare de interes naţional şi care dă o anumită imagine şi în afară. Este un semnal important pe care Vaticanul l-a dat... Eram prim-secretar de partid comunist, la Iaşi, ’74-’79. Eu am avut relaţii bune cu Biserica la Iaşi, şi cu Biserica Ortodoxă, cu mitropolitul de atunci, Teoctist, care a devenit după aceea patriarh, şi cu Biserica Catolică din Iaşi. Le-am aprobat catolicilor să-şi construiască biserică la Butea, pe malul Siretului. Am avut relaţii deschise, de atunci – şi constructive –, cu toate bisericile, iar după 1989 şi cu monseniorul Robu, care este un om deosebit.“  

Trec peste limbaj – Ion Iliescu nu poate exista altfel. Vaticanul „dă semnale“ (retorica „semnalelor“ e omniprezentă în politică, toţi politicienii vorbesc despre semnale, toată lumea dă semnale şi primeşte semnale, tot universul politic e o infinită întretăiere de semnale!), iar el, vechiul comunist, avea „relaţii deschise şi constructive cu toate bisericile“. Nici vorbă ca Ion Iliescu să simtă vreo tensiune. Totuşi, regimul agresiv ateu în care Iliescu a devenit ceea ce este şi de care nu s-a distanţat vreodată este chiar cel care l-a martirizat pe Vladimir Ghika. Să fiu mai precis? Exact în vremea în care Ghika murea la Jilava, Iliescu atingea vîrful piramidei: era ales şeful studenţilor comunişti din România. Porţile spre cerul partidului său, Comitetul Central, erau deschise. Exact atunci, porţile Cerului adevărat se deschideau pentru deţinutul de 81 de ani.

Pentru Iliescu, desigur, prezenţa la această ceremonie a fost participarea la „un semnal“ şi un nou episod al relaţiilor sale, „deschise şi constructive cu toate bisericile“. Cum ziceam, venerabilului comunist nu mai ai ce să-i ceri – aşa e el! Reproşul pe care l-aş face lui şi multor altora dintre urmaşii săi postdecembrişti, presăraţi în toate partidele, este că au dus adversitatea într-un banal periculos. Şi ce dacă îmi ucid adversarul? – cu puţin noroc, pot participa la beatificarea lui peste cîţiva ani.  Totuşi, există o anumită demnitate a adversităţii pe care oamenii aceştia nu mai sînt în stare să o respecte.

Da, e bine ca adversarii să se împace la un moment dat, e bine ca oamenii care s-au confruntat să-şi dea mîna la sfîrşitul confruntării, e bine ca duşmăniile incandescente să se stingă într-o pace răcoroasă. Dar, ceva distant trebuie să rămînă – e anormal să treci cu aer firesc de la bîtă la veneraţie, de la scuipat la sărutul mîinii, de la şut în cap la mîngîiere fraternă, de la ură la prietenie. Totuşi, în 1954, pentru Iliescu, Vladimir Ghika era un duşman – da, da, acesta e cuvîntul! Istoria a fost dreaptă, Ghika şi lumea lui au învins pe Iliescu şi lumea lui (de atunci). Mai mult, Iliescu are, desigur, dreptul la răzgîndire, dreptul să se dumirească – oricine îl are. Drumul Damascului este accesibil oricui. Dar nu e cazul aici – Ion Iliescu nu e pe acest drum şi nu a fost vreodată. Sigur că şi urmaşul lui de peste timp e din acelaşi aluat. Ponta nu pare a avea vreo problemă că (după propria mărturie), în 1990, scanda împotriva lui Iliescu în Piaţa Universităţii, iar apoi s-a aşezat respectuos în umbra lui politică. Eu cred că Ponta minte cînd spune că a fost civic şi politic activ în Piaţa Universităţii. Dar simplul fapt că o spune şi nu simte nici o disonanţă arată ceva despre cinismul său, moştenit, iată, de la preşedintele lui de onoare. „Onoare“ am zis?

Altfel, creştineşte e să ierţi şi să iubeşti pe inamicul tău. Am sentimentul că Iliescu l-a iertat pe Ghika, cel care, din Cer, îl iubeşte. De ce simt adierea rece a absurdului? 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.