Marea Neagră sub ocupaţie

Publicat în Dilema Veche nr. 284 din 24 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O sută de ani am putut păstra provincia asta. Luată cu sabia de un rege german şi ceva ostaşi români, se duce acum pe şpagă către o mulţime de regişori mai mici şi mai rău intenţionaţi. Teritoriul lor autonom sfidează constituţia şi elasticitatea timpanelor noastre: enorm zgomot pentru nimic, astea sînt terasele, cafenelele şi discotecile pe lîngă care am trecut în week-end-ul ăsta. Stăpînii Mării n-au trident şi nici pedigree de proprietari: sînt pur şi simplu nişte slugi cu o mînă pe butonul de volum şi cu cealaltă în buzunarul vizitatorului. Nu mai e nici un motiv să te duci la mare pentru un om sănătos la cap. Nu mai e nici un loc în care să te ascunzi în faţa democraţiei populare a micilor, a porumbului fiert şi a caleştilor cu geamuri negre şi suflete idem la volan. Nu mai e nici un pic de nisip fără 20% scrum, nici o boare de vînt fără miros de mirodenii ieftine, de supermarket, nici o umbreluţă fără bani şi nici o valoare pentru suta de lei. La mare nu se mai aud pescăruşii. Nu mai au cum acoperi, chiar de s-ar strînge toţi, zgomotul altor păsări în două picioare, care se aud din boxe, din megafoane, din telefoane şi cîteodată live, ca acompaniament al şoferului în maşina lui, pusă să înlocuiască şcoala, educaţia, puterea de înţelegere a celuilalt. La două mile în larg se aud terasele. Pe lîngă tine trec cutiile de bere, ca sticlele cu răvaşe aruncate de marinari. Şi ele au mesaj: ajutor, sîntem nişte idioţi! Salvaţi-ne, n-avem nici un pic de minte! Fireşte, nu vine nimeni să-i salveze pe beţivii de noapte de pe plajă: ar fi o misiune sinucigaşă. Lumea nu se duce la mare ca să se înţeleagă: merge să se relaxeze, ce dracu! Acum o sută de ani, marea chema poeţii. Astăzi, tot ea pare să-şi fi calibrat farmecele pentru prozatorii cu burţi de la aprozar, pentru instrumentiştii cu şperaclu scăpaţi de la Gherla, pentru femeile disperate cu prea mulţi copii orbitînd în jurul lor, ca nişte sateliţi scăpaţi de sub control. Şi, mai ales, marea îi cheamă la ei pe oamenii care nu pot, nu suportă să fie singuri. Marea creează gloate, hrăneşte mulţimi, stimulează aglutinarea a mii de trupuri fără direcţie, într-un canion de tarabe pe marginea căruia vizitatorii stau ca vulturii, aşteptînd ca rezistenţa noastră la kitsch să-şi dea obştescul sfîrşit. Marea nu mai e pentru oameni. E pentru un corp social uriaş, care se naşte aici în fiecare vară, pregătit să înghită tone de hrană, să digere megabiţi de muzică proastă, să crească mare şi să acopere tot ce ştiam: nisip, scoici, valuri şi plajă, tihnă şi bucurie. Chiar aşa: nu mai vezi pe nimeni bucuros la mare. Toţi sînt ocupaţi să bifeze puncte de program: benzinărie, terasă, hotel, table, biliard, ţigară pe plajă, amor şi de la capăt. Marea e o farfurie uriaşă pe care noi pe noi înşine ne consumăm, ca Hagi din poezia lui Barbu. Cu indigestie de fieare dată, cu blocaj intestinal pe drumul de întoarcere. Să nu ziceţi că sînt paseist. Şi-n adolescenţa mea era aglomeraţie la mare. Însă ce lipsea era densitatea uriaşă a obrazelor, greutatea bicepşilor băieţilor din parcări, masa enormă de burţi, micimea capetelor, dimensiunea extraordinar de redusă a vocabularelor. Lipseau acum 20, 30 de ani legiunile de fete care vorbesc cu buzele ţuguiate, cum au văzut la liderele de opinie ale cluburilor: "Extraordinar, şi care-i problema?". Nu e nici o problemă, în afara faptului că vorbele astea au ajuns să înlocuiască 90% din conversaţia umană, tot aşa cum plasticul a pus stăpînire pe producţia de absolut orice. Am fost în week-end-ul ăsta la mare, aici voiam să ajung. Am încercat să nu mă uit în jur, să nu mă ia la ochi vreunul dintre soldaţii din trupele de ocupaţie. Am mers cu capul în jos, conştient că reprezint un trib aproape extinct. Oamenii care se lăsau stăpîniţi de loc au pierdut în faţa celor care vor să-l stăpînească. Şi nu, din cîte ştiu, n-avem nici o şansă de tsunami.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.