M-am hotărît; NU ştiu exact
Nu ştiu dvs. ce credeţi, însă eu vreau să ţinem trupele în Irak. Ne dă un aer prosper, ca oricărei naţiuni care ocupă o altă naţiune - se presupune că te-ai ajuns, dacă ai trupe de trimis să stea degeaba. Un aer preocupat şi modern, imperialist şi multilateral dezvoltat. Chiar şi ghinionul naţional pe nume Aro arată mai bine în kaki, ca un ucigaş profesionist cu degetul (bandajat) pe trăgaci. Soldaţii noştri se pot uita cu condescendenţă la Rambo, ca la unul care a petrecut doar cîteva ore la Nasiria, nu şase luni, ca ei. Pe de altă parte, le-aş cam retrage. E departe, e cald. Cum ne-am dus noi acolo cu puşti, aşa pot veni alţi arabi aici cu bombe, că doar au făcut facultatea în Grozăveşti şi ştiu staţia de metrou. În plus, dacă te uiţi în jur, constaţi că am rămas să ocupăm împreună cu ţările producătoare de hamburgheri, în vreme ce fabricanţii de parfum sau ceasuri elveţiene nu s-au băgat în chestia asta. Are, aşa, un aer de petrecere de văcari, iar noi, cum sîntem mai aspiraţionali ca Papa, nu se face să ne compromitem cu aşa companie. Dar parcă totuşi le-aş lăsa. În Irak e petrol, deci bani, deci oportunităţi să deschidem ceva business-uri naţionale: un Caritas, o fabrică de Gerovital, o şcoală de gimnaste şi-una de figuri. Ocupaţia ţine trupele noastre în formă pentru următoarea invazie a unei ţări fără apărare, iar asta e de fapt esenţa civilizaţiei, pe care o căutăm aiurea pe la Bruxelles. Povara omului alb e să civilizeze, iar povara olteanului e să ţină de şase. Şi totuşi, parcă are dreptate Tăriceanu. Prea sîntem slugi la americani, ia să ne vedem de Europa noastră. Cînd s-o ridica Bruxelles-ul de la masa de la bistro şi-o decide să ocupăm, en fin, o ţară în care (merde, c'est pas possible!) nu se respectă suficient de mult limba franceză, atunci, da, ne ducem! În plus, ocupaţia cu tancuri şi puşti nici nu mai e la modă - acum vorbim de influenţă şi de cooperare, nu de coerciţie. Vorbim de Carrefour şi Danone, nu de tancuri Abrams. Pur şi simplu, nu sînt deloc cochete! Şi consumă mult mai mult decît noile motoare Citroën HDI... Dar dacă totuşi americanii au dreptate? Dacă totuşi . e ceva în morala asta care ne cere să nu ne abandonăm aliaţii la nevoie? Dacă greşim plecînd, la fel cum am greşit venind? Ba eu zic că nu: doar boul e consecvent, şi chiar şi el ajunge pînă la urmă pe masă, în restaurant, unde nimeni nu mai ştie dacă el refuză să mănînce trifoiul altora. Şi totuşi, ce facem, mai stăm? Găsim o ţară mai de înţeles, dacă tot avem chef de ocupaţie? Pînă ne hotărîm, am o soluţie: hai să ne facem bagajele şi să le lăsăm aşa, demonstrativ, în faţa bazei. Şi o vreme să nu mai ieşim prin curte. Trăiască Zapp! Trăiască socialismul de mare viteză, mobil! Apropo de trupe, am auzit că Valentin Ceauşescu vrea drepturi de autor pentru spotul la Zapp, unul dintre cele mai bune din ultima vreme. Auzi, domnu' Valentin, să ştii că şi noi vrem spor de toxicitate, pentru cît c...t mînca tac'tu, în faţa noastră, fără ca tu să protestezi! Să protestezi public, adică, nu la micul dejun. Zău aşa, de ce nu ne dai şi pe noi în judecată, ăştia 22 de milioane sau cîţi mai sîntem, că l-am crezut atîta vreme un bun al întregului popor, în vreme ce el era de fapt al familiei! Fugi cu procesul de aici: Ceauşescu Nicolae nu-ţi aparţine, am suferit destul pentru el! Şi-n plus, spotul chiar a reuşit o treabă unică: ne-a făcut să trăim cel mai mare vis al românului din acea vreme: să fluierăm în biserică, să scuipăm pe jos, să fugim de la congresul PCR! Chiar şi pentru asta, merită ţinut pe post - e şi ăsta un catharsis, pentru o naţiune cam prea liniştită sub domni. Serios acum, domnule Valentin (dintr-un anumit respect nu mai pun şi numele de familie), să nu uităm că Nicolae a fost împuşcat de cîţiva, cu concursul tuturor, fără ca cineva să protesteze. Ne-am bucurat, poate nu înţelegeţi grozăvia, ne-am bucurat că moare un om, iar omul acela era tatăl dvs. Chiar nu vă apasă pentru încă zece vieţi treaba asta? Chiar nu vă face să tăceţi, umilit de o aşa povară?
