Lungul drum spre democraţie

Publicat în Dilema Veche nr. 185 din 27 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Un excelent articol din Washington Post ("As democracy push falters, Bush feels like a dissident" de Peter Baker, luni, 20 august) provoacă reflecţii oricărui om care iubeşte democraţia. Articolul, desigur, poate fi citit şi ca o apărare a politicii preşedintelui Bush, aflat, la finalul celui de-al doilea mandat, sub critici severe venite din toate părţile. Lepădarea de preşedintele Bush a devenit un fel de punct obligatoriu al discursului oricărui candidat - democrat sau republican - care se lansează spre cîştigarea încrederii electoratului american. Iminenţa alegerilor şi "vîntul schimbării" care bate tot mai tare în America îi fac chiar şi pe republicani să ia distanţă critică faţă de preşedinte. Teza principală a articolului este că, deşi Bush a pus în centrul politicii sale promovarea în forţă a democraţiei în lume, nu a reuşit mare lucru. Cauzele sînt multiple şi - cele mai multe - nu sînt decît indirect imputabile preşedintelui - vina eşecului aparţine imensului aparat birocratic care este însărcinat să dezvolte şi să detalieze în aplicare politica externă americană. Articolul aminteşte multe situaţii particulare (Rusia, teritoriile palestiniene, Kazahstanul, Vietnamul, Egiptul, Irakul etc.) în care eternul conflict dintre birocraţia leneş-realistă şi politicianul dinamic-idealist a produs, dacă nu eşec, măcar neîmplinire. Articolul susţine că birocraţia washingtoniană nu l-a ajutat deloc pe preşedinte în cruciada sa pentru democraţie. Nimic nou. Ştim şi noi, din amintirile ambasadorului David Funderburk, cît de mare era inerţia la Washington în anii ’80, în plină epocă Reagan, în relaţia cu Ceauşescu, ajuns, deja, în faza cea mai oribilă a dictaturii sale. Încă legănaţi de iluzia carteriană a fisurii pe care Ceauşescu o poate produce în blocul sovietic, birocraţii Departamentului de Stat nu erau dispuşi să admită evidenţa: Ceauşescu devenise un personaj complet nefrecventabil, un paria pentru oricine se respecta cît de cît. Membrii Congresului american ştiau cine este Ceauşescu şi o spuneau clar, la fel membrii cabinetului Reagan, la fel ambasadorul. Era, de altfel, o evidenţă tragică. Ei bine, în mecanismul interior al Departamentului de Stat această evidenţă se digera greu şi sceptic. Peste tot, birocraţia ofileşte simţul moral şi plastifiază bunul simţ. Totuşi, nicăieri această lege generală a birocraţiei nu doare mai mult decît în cazul Americii. Europenii nu au asumat niciodată mesianismul democraţiei, civilizaţia noastră nu se fundamentează pe libertate (deşi a ajuns acolo, prin complicată şi sîngeroasă evoluţie), iar spiritul machiavelic ţine, deja, de esenţa caracterului european. În cazul Americii, situaţia e cu totul alta. America este o civilizaţie născută din libertate şi din toleranţă, este o ţară care nu a fost niciodată altfel decît democratică, este o forţă politică, economică, militară şi, mai ales, morală, care, de cînd a devenit actor internaţional, asumă promovarea valorilor democraţiei liberale în lume. Dacă Europa nu-i poate dezamăgi decît pe cei care cred în ea, America poate dezamăgi pe oricine crede în democraţie. În privinţa protejării libertăţii în lume, aşteptările celor însetaţi de libertate sînt maxime, cînd e vorba despre America, şi moderate, cînd e vorba despre Europa. De aceea, America dezamăgeşte şi Europa, nu. Pe de altă parte, în vreme ce Europa se ridică fără probleme la propriile standarde, America nu reuşeşte decît rar şi pe distanţe scurte să încarneze marile-i idealuri. Cum ar spune managerii de azi: depinde de ceea ce îţi propui. Tensiunea dintre principiul de bază al realpolitik - pacea este rezultatul echilibrului puterilor - şi principiul de bază al idealismului american - pacea este rezultatul convertirii întregii lumi la democraţie - nu a ocolit nici administraţia Bush, socotită, în general, ca fiind neoconservatoare. În cazul Americii, echilibrul dintre cele două şcoli de gîndire este, de decenii, cheia unei politici externe bune. Cel puţin, aşa se văd lucrurile din lumea aseptică a universităţilor şi think-tank-urilor. În practică, totuşi, marile izbînzi ale Americii au fost, mereu, momente de izbucnire a idealismului. De la Wilson (participarea în primul război mondial) la Clinton (războiul din Kosovo), şirul de victorii istorice ale Americii se datorează, de fiecare dată, curajului de a susţine prin fapte idealul. Momentele în care s-a mers în spirit realist, precum cele din perioadele Kennedy sau Kissinger-Nixon, nu au adus decît cîştiguri de etapă, fără glorie şi lipsite de amploarea marilor victorii, de genul înfrîngerii Germaniei lui Hitler sau demantelării blocului sovietic. Bush a încercat să urmeze drumul marilor idealişti. Nu a avut succesul predecesorilor săi din aceeaşi stirpe, precum F.D. Roosevelt sau Ronald Reagan. America decontează, acum, eşecul acesta. Iar cauzele stau, mai degrabă, în construcţie, decît în proiect. Natan Sharansky, impresionantul disident antisovietic din anii ’70-’80 şi autor al cărţii The Case for Democracy: The Power of Freedom to Overcome Tyranny and Terror, care l-a entuziasmat pe preşedintele Bush pînă acolo încît a considerat această carte drept expresia cea mai fidelă a întregii sale gîndiri politice, spune redactorului de la Washington Post: "Îi acord preşedintelui Bush nota 10 pentru programul său şi nota 4 pentru implementarea acestui program. E o ruptură între ceea ce spune preşedintele Bush şi ceea ce face Departamentul de Stat". Sharansky numeşte "adevărata tragedie" faptul că, după 8 ani, preşedintele Bush nu a reuşit să adune întreaga forţă a Washingtonului în sprijinul idealului său de democraţie universală. În lumea noastră mică, e de bonton să zîmbeşti înţelept şi să spui, cu aer şăgalnic, "vast program!", dacă cineva ţi-ar spune că vrea să democratizeze lumea. Şi cu asta, pui cruce programului însuşi. Cît sîntem de europeni!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.