Lumea civilizată scuipă pe jos

Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aliaţii noştri americanii au făcut una cu pămîntul sufrageria unor oameni. E un fel de a spune. Sufrageria asta nu seamănă cu una normală, cu şemineu, televizor, canapea şi poze cu stăpînii casei pe comoda de lîngă geam. Era mai degrabă o dărăpănătură din pămînt întărit, acoperită cu bucăţi de la vreun vechi cort militar şi în care oamenii stăteau de-a dreptul pe jos. Evident, televizorul lipsea, aşa că pagubele se rezumă la vieţile cîtorva femei, copii şi bărbaţi. Toţi, presupuşi inamici ai Americii, capabili de acolo, de la mama dracului din Pakistan, să dea cu bomba taman pe strada 5 din New York, unde întreaga lume civilizată merge măcar o dată pe sezon să-şi împrospăteze stocul de Calvin Klein. Nu poţi să permiţi un astfel de scenariu. Acum sigur că indigenii ăia îşi meritau soarta. CIA ştia din surse sigure că aveau invitaţi la cină şefi din Al-Qaeda, infracţiune care se pedepseşte cu moartea în sistemul legislativ american pentru export. În plus, nu se spălau pe dinţi şi erau cel puţin cu 10.000 de ani în urmă în materie de sisteme de apărare. Drept pentru care cîinele legat la poartă n-a putut face nimic împotriva rachetei Hellfire, construită de creştini credincioşi, care merg la biserică în fiecare duminică şi fac donaţii pentru salvarea planetei. Lumea civilizată în care vrem să ne intregrăm ucide fără judecată. Sîntem gata pentru asta? Putem accepta ca şi în numele nostru să fie omorîţi oameni fără arme în mîini, care luptă cu farfuria cu supă dată unui străin pentru o cauză pe care o consideră dreaptă? Sigur că da. Luaţi ziarele de săptămîna trecută. N-aţi găsit nimic, nici un protest, nici un deranj? Asta e ideea. Aşa începe civilizaţia. Cu separarea populaţiei globului, în oameni şi indigeni. Şi cu mutarea pe celălalt canal. Şi cu evoluţia firească a omului, de la privitor la realitatea din teren, la reality-show-ul din studio. Aliaţii noştri sînt acuzaţi că-şi plimbă prizonierii cu avioane pînă cînd găsesc o ţară bucuroasă de tortură. Acum cîteva decenii, alţi aliaţi de-ai noştri intrau cu tancurile într-o ţară care nu-i mai suferea, iar noi, chiar dacă din motive care ţin de spaima de detronare a lui Ceauşescu, am spus "nu". Da, dar ruşii făceau filme proaste şi ne puteam permite să fim certaţi fără ca asta să ne strice seara de sîmbătă. Fără americani, în schimb, n-am rezista mai mult de jumătate de sezon TV. Chiar dacă deasupra zboară bombardierele, dedesubt recuperează actorii, în cinematografe. Sigur, nici ei nu sînt de acord cu ce fac trupele lor, dar noroc că agenţiile de presă nu le preiau chiar toate declaraţiile. Şi noroc că Hollywood-ul ne-a obişnuit cu războiul cu happy-end - iar sfîrşitul fericit e exact ce aşteptam şi de la cel din realitate. Chiar dacă e mai prost filmat şi e chiar sfîrşit, adică deces. În masă, cîteodată. Mai enervant e că, pentru toată distracţia cu box-office la cimitir, trebuie să şi plătim. Sîntem de acord cu două războaie şi-o autostradă. Mergem cu ei la luptă, dar mai dăm şi-o facilitate fiscală. Ne stricăm prietenia cu europenii - ultima populaţie paşnică şi bogată, în acelaşi timp, a lumii - şi mai trebuie să luăm şi ceva jet-uri de peste Ocean, că e superofertă. Dacă vrea să facă un lucru drept, America trebuie să înceteze să omoare nevinovaţi. Mai exact, să ia în calcul ca un risc neglijabil, pierderea vieţii altora. Inclusiv a soldaţilor ei... Este exact politica ce păstrează sau aduce la putere nebuni, în ţări precum Iran sau Coreea de Nord - care au primit cadou în ultimii patru ani, mai multă legitimitate decît ar fi cumpărat cu bugetul de marketing al Coca-Cola... Din 1992 încoace am mers în America în fiecare an, cu un scop precis: să iau o gură de libertate. După 11 septembrie 2001, m-am întors mai mult cu haine... Şi cu sentimentul că trăiesc într-o lume care nu mai există - lumea exterioară Statelor Unite. Mi-e dragă ţara aceea, însă mi-e teamă că vom ajunge să spunem despre ea ce zicem acum despre a noastră. Frumoasă, păcat că-i populată (cu neoconservatori, să nu acuzăm la grămadă!)...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.