Lloro por ti, Barcelona

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Lloro por ti, Barcelona jpeg

Pentru unii, este politică de-adevăratelea: o luptă pentru putere între guvernul central și guvernarea locală. Pentru alții, ține de dreptul la autodeterminare al unei națiuni: națiunea catalană vrea statul ei. Sînt și dintre cei mai pragmatici, care cred că este vorba de bani: catalanii „bogați“ nu mai vor să dea „săracilor“. Aud și voci care atacă problema din unghi european: chestiunea catalană zguduie serios temeliile Uniunii Europene, care este, totuși, o uniune între state. În fine, nu se putea să nu apară și analiștii care se tem de precedente: dacă independentiștii catalani cîștigă, vor urma bascii, flamanzii belgieni, italienii de nord, scoțienii sau, scuipă-n sîn, ungurii din jurul Ungariei?

În ceea ce mă privește, tot ce se întîmplă Barcelonei mă afectează personal. Relația mea cu marele oraș catalan este atît de intimă și de intensă încît, ca s o explic într-un cuvînt, am ajuns să-mi doresc să mor și să fiu îngropat acolo. Nu neapărat să trăiesc acolo (sînt alte locuri pe lume unde aș vrea să trăiesc), dar să mor acolo. Nu pentru că ar fi ceva morbid în acel oraș, ci pentru că simt nevoia unei relații definitive cu el. Cred că înțelegeți de ce, acum o lună și jumătate, cînd Rambla a fost lovită de terorismul islamic, nu am putut privi programele de știri. Pur și simplu nu vreau să văd bestialitate și ură pe acea stradă, unde viața arată atît de frumos încît stau, armonic, una lîngă cealaltă Opera Liceu și piața zisă La Boqueria. Cele mai rafinate voci ale lumii cîntă cea mai frumoasă muzică scrisă vreodată, iar la cîțiva pași, vocile spontane ale negustorilor strigă după mușterii, pe un fond sonor de-o energie și de un bun gust (în toate sensurile) imbatabile. Așa este, de fapt, cît e ea de lungă, La Rambla, care pleacă din marea intersecție unde se sfîrșește El Passeig de Gràcia (cel mai frumos bulevard al lumii!) și ajunge pînă în mare – splendida Mediterana, străbătînd Goticul. Aici, în acest loc, a lovit jihadul. Iar eu, pur și simplu, n-am putut privi. Chipul însîngerat al Barcelonei îmi este de neprivit. Ca un făcut, nici n-am uitat bine acea tragedie și iarăși ecranele televizoarelor s-au umplut de suferință barceloneză. Un fel de referendum, nerecunoscut de nimeni, dar organizat cu încăpățînare catalană, a produs sute de răniți, violențe la scară mare și, mai ales, incertitudine. Văzînd hotărîrea cu care milioane de catalani vor să se rupă de Spania și să și organizeze propriul stat, ai zice că știu ei ce fac. Oare? Cu o Spanie ostilizată, cum speră ei la recunoaștere? Cum speră ei să intre, ca stat, în UE? Istoria este adesea un sport extrem și e bine, uneori, să bagi capul sub plapumă, să-l ițești cînd scandalul s-a încheiat și să iei lucrurile așa cum sînt, așa cum oamenii le fac cu mîna lor.

Nu fac eu, aici, o analiză, cum fac toți în aceste zile. Mi-e prea dragă Barcelona ca să pot să cîntăresc dozele de vinovății între politicienii de la Madrid și politicienii locali. Dar vreau să spun cîte ceva despre iluziile pe care le pot avea, adesea, cei bogați. Cu precizarea că, în principiu, socialismul îmi repugnă. Ca și liberalismul pur.

Dacă înțeleg bine, pe lîngă orgoliul național, există un singur argument care înflăcărează visul de independență al Barcelonei. Zic al Barcelonei, pentru că, totuși, Catalonia este ceva mai întinsă – ea cuprinde Girona, Lleida, Tarragona, locuri în care nu am auzit să se fi derulat vreun referendum. Argumentul este următorul: cu dările noastre facem cam 25% din bugetul Spaniei și primim cam 2%. Vasăzică, dacă nu mai dăm banii aceștia (realmente foarte mulți) ne rămîn nouă și vom trăi încă și mai bine decît trăim. Ideea că zonele sărace ale Spaniei, cum sînt Extremadura sau Andaluzia, sînt un fel de piatră de moară de gîtul bunăstării bogatei Catalonii a devenit motorul principal al aspirației către independență. Este, de fapt, dorința bogaților de a se rupe de sărăcia altora. Doar că, la o privire mai atentă, e de remarcat că bogăția ar fi imposibilă fără sărăcie. Știu, sună paradoxal, dar dezvoltarea unor regiuni se face, mai mereu, în dauna altora. Solidaritatea dintre bogați și săraci este necesară, în adînc, tocmai pentru a menține bogăția. Mă grăbesc să precizez că nu vorbesc aici despre exploatare în sens marxist-leninist. Vorbesc despre o anumită, naturală, circulație a valorilor pe un teritoriu. Din motive mult mai complexe decît acela că bogații sug bunăstare de la săraci, Catalonia este o provincie bogată și pentru că e în Spania. Portul Barcelonei, cel mai mare din peninsulă, aduce atît de mulți bani, de pildă, pentru că este al Spaniei, nu doar al unui oraș. Marile companii cu sediul la Barcelona au, mai toate, acționariate și capital venit din toată Spania. În fine, Barcelona s-a dezvoltat enorm de la căderea regimului franchist încoace, și pentru că marele oraș, fiind parte a Spaniei, a devenit parte a Comunităților și, mai apoi, a Uniunii Europene. Autarhia economică, mai ales dacă este redusă la zidurile unui oraș, nu mai garantează decît falimentul într-o Europă precum este cea actuală.

Sigur că încrederea catalanilor în ei înșiși este impresionantă și, mai ales, întemeiată. Dar, atîta vreme cît, practic, nu există nici cel mai mic semn de represiune castiliană asupra formelor libere de manifestare și dezvoltare a identității catalane – ba dimpotrivă! –, nu poți să nu te întrebi de ce, în toiul zilelor agitate de după referendum, sute de mii de catalani au ascultat, cu ochii în lacrimi, corul Operei Liceu cîntînd, în piețe, Corul Robilor din Nabucco. Cine înrobește Barcelona? Poate că există o explicație ce excede Barcelona și se referă direct la spiritul vremurilor noastre. Dar, despre asta, săptămîna viitoare…

Foto: adevarul.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum îi țepuiesc șoferii de Bolt pe turiști pe aeroportul din capitala Azerbaidjanului. Pățania unei familii de români
Eliza și Ioan, doi români din Galați care au călătorit în peste 40 de țări de pe patru continente, au avut recent o experiență foarte neplăcută cu șoferii de Bolt de la aeroportul din Baku, capitala Azerbaidjanului. Șoferii de acolo sunt deja cunoscuți pentru faptul că țepuiesc des turiștii.
image
Amezi uriașe pentru folosirea apei potabile la grădină și piscină. „Eu consum pentru piscină și la două sate mai jos n-au apă nici să bea”
În timp ce unii români consumă o cantitate uriașă de apă în perioadele caniculare, folosind-o la udatul legumelor din grădini și sere sau la umplerea piscinei, alții nu au apă de băut. Legea Apelor prevede amenzi între 25.000 și 30.000 de lei pentru folosirea nerațională a apei.
image
Taberele școlare. „Rețeaua timpului liber“, deschisă în comunism pentru toți copiii merituoși
Adevărate aventuri într-o vreme în care distracțiile erau puține, iar micile-mari bucurii mai apreciate, taberele școlare erau prezente în toate județele, cele mai multe fiind finanțate de Stat.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.