Litleboi și istoria mare

Publicat în Dilema Veche nr. 1036 din 15 februarie – 21 februarie 2024
image png

O întîmplare petrecută în urmă cu mai bine de treizeci de ani a revenit nu demult, cu intensitate, în memoria mea afectivă. Momentul face parte din stagiul academic pe care l-am desfăşurat la Universitatea Texas (din Austin), în vara lui 1993. Locuiam la etajul al 17-lea (din 40) al unui hotel universitar, dotat cu toate utilităţile tehnologice postindustriale, imaginate de fiinţa umană pînă la vremea respectivă (est-europeanul din mine apreciase, în primul rînd, uriaşa piscină azurie, unde te puteai bălăci în voie la orice oră din zi şi din noapte, piscină situată nicăieri altundeva decît la nivelul al 11-lea al mastodontului arhitectonic). Clădirea în cauză (cu nume exotic: „Dormitorul castilian”) adăpostea toţi bursierii Fulbright în Statele Unite din acel an. La sugestia Fundaţiei, petreceam împreună o lună de „orientare academică”, urmînd apoi să mergem la universităţile la care fuseserăm afiliaţi. Eram acolo oameni din diverse culturi, rase, etnii şi religii, uniţi de o singură trăsătură comună – cea a profilului academic. În ciuda varietăţii de culori, mentalităţi, fizionomii şi comportamente, noi ne găsiserăm un limbaj inteligibil, datorită intereselor profesionale, iniţiind dialoguri, colegialităţi şi chiar prietenii ce durează pînă astăzi.

Totuşi, cîţiva componenţi ai interesantei colectivităţi internaţionale nu reuşiseră să se adapteze rigorilor comunicării culturale, intrînd treptat într-un fel de alienare autoindusă. În interiorul cercului inadaptaţilor, atrăgea atenţia imediat un profesor vietnamez (mai în vîrstă, e drept, decît mulţi participanţi la program), cu dificultăţi evidente de limbă engleză şi, totodată, de înţelegere a mecanismului educaţional american. Individul (al cărui nume, iată, nu mi-l amintesc şi nici nu sînt sigur că l-am ştiut vreodată) se îmbrăca straniu (atît în raport cu căldurile texane, cît şi cu epoca în care ne aflam), fuma delirant (lucru care, în America, te putea stigmatiza și marginaliza încă de pe atunci) şi se băga în sufletul oamenilor cu o insistenţă supărătoare, exprimîndu-se mai ales prin gesturi şi interjecţii. Ultima lui ipostază – expresie clară a nevoii de acceptare – îmi trezi compasiunea şi, departe de a-l trata ironic (precum unii dintre colegii mei), îi arătam bunăvoinţă adesea, zîmbindu-i politicos şi întrebîndu-l ce mai face. În replică, el îmi învăţase prenumele – pe care îl pronunţa asiatic, segmenţial („Cod Rin”) –, şuierîndu-l pe interminabilele coridoare ale hotelului ori de cîte ori mă vedea.

Într-o seară, camera mea rămase complet fără electricitate. Bănuind arderea unei siguranţe, am mers la recepţie pentru a raporta incidentul. Vietnamezul se afla acolo, aparent fără ocupaţie. Auzind dialogul dintre mine şi recepționeră, interveni intempestiv, oferindu-şi ajutorul. „No light, Cod Rin? I do it”, strigă într-o engleză aproximativă, din care răzbătea însă intenţia bunului samaritean. Crezîndu-l priceput, am acceptat propunerea şi i-am sugerat domnișoarei de la desk să nu-şi mai facă griji. Simpatica texană m-a privit cu surîs neîncrezător şi a spus că va trimite oricum electricianul să verifice situaţia. Ajuns în camera mea întunecată, Fulbrighter-ul din Vietnam – voios şi plin de optimism – se postă în dreptul întrerupătorului de lîngă uşă şi începu să-l apese sacadat (de măcar cincizeci de ori), minunîndu-se cu exclamaţii gen „Oooh!”, „Haaa!” sau „Hiii!” în faţa lipsei de reacţie a reţelei electrice. La fiecare clickal butonului, camera rămînea, desigur, în aceeaşi copleşitoare beznă, din cauza căreia coborîsem de altfel şaptesprezece etaje ceva mai devreme. După un timp, omul se lăsă păgubaş, retrăgîndu-se sub privirile mele nu atît descumpănite, cît stupefiate. „No light, Cod Rin! No light! Sorry…”, zise el şi plecă în nota optimistă în care venise.

Mutatis mutandis, deunăzi, un coleg de la facultate mi-a povestit că, în august 1945, străbunicul lui era singura persoană, din cătunul de munte de unde-i provenea  familia, care știa să citească, silabilisind cuvintele prin ziare. El a fost, prin urmare, cel care a anunțat mica și liniștita comunitate montană de atacurile americane, cu bomba atomică, de la Hiroshima și Nagasaki, buchisind-le oamenilor, la crîșmă, informațiile din presa vremii. Toți s-au speriat de bomba numită Little Boy (căreia îi ziceau, într-un cuvînt, așa cum se pronunța, „Litleboi”) și au luat măsuri urgente: și-au întărit bordeiele… cu paie și și-au băgat vacile… în grajduri. „Ce vrei?”, m-a interogat rîzînd colegul meu. „Doreau să facă parte și ei cumva din marea istorie.” Mi-am amintit atunci de vietnamezul meu. Prin click-urile sacadate pe întrerupătorul electric, voia și el, pesemne, să facă parte din marea istorie. Ce bine că simpatica texană de la recepție mi-a trimis rapid un electrician! Altfel, probabil că l-aș fi așteptat și azi pe „Litleboi” cu ochii la bec.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Scene din viața unui universitar, Editura Junimea, 2023.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.