Limba diplomaţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 86 din 8 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

o vorbă de dînşii inventată Recent, am fost invitat să mă adresez şefilor de misiuni diplomatice ale României în cadrul uneia dintre sesiunile care au alcătuit programul reuniunii lor anuale la Bucureşti. Am făcut-o cu sentimente amestecate, dat fiind că mai participasem de două ori la acest fel de reuniuni, e drept, în alte timpuri şi de pe altă poziţie, şi amintirile sînt, mai degrabă, nefavorabile. Cum am stat numai o oră în cadrul acestei reuniuni, care a durat trei zile, nu pot spune dacă a fost diferită faţă de cele precedente. Însă în ora în care am fost de faţă, am recoltat o problemă pe care simt nevoia să o discut aici. Noua conducere a MAE m-a invitat să vorbesc despre relaţia dintre societatea civilă şi diplomaţie, iar eu m-am oprit anume asupra avantajelor pe care le poate extrage diplomaţia dintr-o relaţie consistentă cu societatea civilă. Teza mea: diplomaţia românească trebuie să lucreze mai mult şi mai substanţial cu societatea civilă. Cu cîteva excepţii notabile, reacţia sălii a fost rezervată, dacă nu chiar negativă. Diplomaţia noastră este, încă, închisă într-un fel de sine suficient - altfel, de calitate îndoielnică şi, după cum se vede, falimentar. A existat, între altele, obiecţia că diplomaţia şi structurile societăţii civile nu prea pot lucra împreună pentru că "nu au un limbaj comun". Cum aceasta mi s-a părut cea mai serioasă dintre obiecţiile aduse tezei mele, mă opresc asupra ei. Limbajul diplomaţiei nu este nici o păsărească de neînţeles, nici un cod ocult, pseudo-masonic, şi nici o ştiinţă ezoterică. Este limbajul unei meserii, cum ar fi limbajul ingineriei de poduri, dar mai puţin riguros, sau cum ar fi limbajul filozofiei, dar mai puţin abstract. Oricine îl poate deprinde într-un interval de timp cu mult mai scurt decît mulţi dintre diplomaţii de carieră lasă să se înţeleagă. Este - cu alte cuvinte - un limbaj cu totul accesibil. În plus, limbajul expert nu este totuna cu limbajul tehnic. Limbajul expert al diplomaţiei - care este, de fapt, limbajul ştiinţei relaţiilor internaţionale - îl posedă oricine a absolvit un master serios de relaţii internaţionale (e foarte posibil ca absolventul silitor al unui asemenea stagiu să ştie, deja, cu mult mai multe decît marea majoritate a diplomaţilor noştri). Limbajul tehnic, cel care ţine exclusiv de tehnica diplomatică - adică să ştii ce-i acela un "non-paper" sau diferenţa dintre o "notă verbală" şi o "notă scrisă" sau ce înseamnă "plenipotenţe" - nu este nici el greu de învăţat, dar este inutil dialogului dintre societate şi diplomaţie. Ca să vorbeşti despre politica externă a ţării tale, să exprimi păreri articulate şi responsabile şi să ai un dialog substanţial cu decidenţii şi executanţii acestei politici, nu este necesar limbajul tehnic, adică un limbaj de mijloace, ci limbajul expert, adică un limbaj analitic. Ca să faci politica externă, sigur că limbajul tehnic este necesar, iar măsura în care toţi cei care fac politică externă îl cunosc, e o altă problemă. În plus, limbajul diplomaţiei se schimbă, se deschide, este într-un proces de de-formalizare. Poate că diplomaţia noastră nu simte, încă, acest fenomen. Totuşi, cu sau fără acordul ambasadorilor noştri, o pleiadă întreagă de autori, de la Kissinger la Hedley Bull, sesizează că un limbaj specific diplomaţiei - care este, de fapt, un limbaj inventat şi dezvoltat în Europa şi apoi răspîndit în lume (ceea ce înseamnă că nu este un limbaj cu deplină legitimitate culturală) - este tot mai greu de păstrat în condiţiile tipului contemporan de raport dintre stat şi societate. Actuala fenomenologie a democraţiei occidentale, ideologiile momentului, criteriile de selectare ale diplomaţilor, provenienţele sociale şi trecutul educaţional tot mai divers al acestora şi, nu în ultimul rînd, creşterea influenţei unor structuri non-diplomatice şi chiar non-etatice, în deciziile de politică externă, schimbă, dramatic, nu doar scena, ci şi limba în care se joacă piesa. Cu alte cuvinte, dacă diplomaţia română nu poate vorbi o altă limbă decît cea pe care pretinde că o ştie (nici nu mai întreb de cînd o ştie, cum o ştie şi ce calitate are această limbă, că intrăm în altă belea) e vina diplomaţiei. Dar invocarea lipsei unui limbaj comun ca bază a unei elementare comunicări între societatea civilă şi diplomaţie spunea, totuşi, ceva mai mult. Societatea civilă românească nu este pregătită să susţină o conversaţie cu diplomaţia - vroiau să spună diplomaţii. Adică, înaltele lor cunoştinţe nu pot fi egalate de băieţii de prin oengeuri. Cred că e bine să spunem un adevăr tranşant: elita societăţii civile poate livra oricînd o garnitură de ambasadori cu mult mai buni decît cei mai buni dintre cei buni pe care îi posedă, între cadrele sale, Ministerul. De 15 ani, în politica noastră externă s-au consemnat prea multe greşeli grave, ca să nu ne dăm seama că, în general, calitatea corpului nostru diplomatic este slabă. Iar dacă dialogul cu societatea civilă întîrzie să se realizeze, de suferit are, mai ales, diplomaţia. Poate că am să revin.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Când sunt prinşi la furat, un student e dat afară, un ministru face legile Educaţiei, iar un premier conduce guvernul. În România condusă de Iohannis şi PNL
În orice altă ţară civilizată, suspiciunile de furt intelectual care planează asupra ministrului Cîmpeanu şi asupra premierului Ciucă ar fi condus la demisia acestora din funcţiile publice pe care le deţin, până la lămurirea suspiciunilor.
Puscas
George Pușcaș joacă pentru națională sau pentru el? Declarații impertinente și bucurie exagerată
”Tricolorii” au obținut o victorie frumoasă contra Bosniei, dar, per total, rămânem cu amărăciunea unei retrogradări istorice în eșalonul 3 al fotbalului european.
chimcomplex Foto Chimcomplex
Concedieri colective la Chimcomplex. Care este motivul
Chimcomplex va demara un program de disponibilizare colectivă care vizează 396 de angajaţi ai societăţii, informează compania printr-un comunicat transmis Bursei de Valori Bucureşti.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.