Libertate, egalitate, gratuitate
Vremuri paradoxale! Pe de o parte deplîngem absența publicului la evenimente culturale, pe de altă parte ne temem că prezența masivă a publicului reprezintă un risc contaminare și adoptăm măsuri care restricționează accesul la teatru, cinema, muzee etc. Acum de-abia, obligați să stăm închiși în casă, realizăm importanța culturii pentru societate: cultura ca ritual social, cultura ca mod de educație, cultura ca factor de dezvoltare etc. Consumul cultural – altminteri, destul de redus – s-a mutat acasă. Noua dietetică a culturii în regim domestic se bazează pe trei principii: abundența ofertei, disponibilitatea în format digital și gratuitatea. Oricine, orice, oricît. Cultură fără număr!
La scurt timp după adoptarea restricțiilor și anularea tuturor evenimentelor culturale care presupun întîlnirea cu publicul, instituțiile au încercat să-și adapteze oferta. Soluțiile nu sînt neapărat inovatoare, dar sînt eficiente în ceea ce privește difuzarea culturii sau perpetuarea misiunii ei de bază. Aceste instituții au rămas „deschise” deși s-au închis. Muzeele mari și-au digitalizat colecțiile și oferă acces la arhiva de imagini sau chiar galerii curatoriate de specialiști, structurate tematic ori pe diverse epoci. Unele au mers mai departe, propunînd tururi virtuale ghidate. Iar platforma Google Museums, proiectată în urmă cu cîțiva ani, pune la dispoziția publicului nu doar reproduceri de artă de cea mai bună calitate, ci și plimbări virtuale prin marile muzee. Totul, gratis! Dacă vizitele virtuale ar fi fost reale, probabil că unele dintre aceste muzee ar fi avut mai mulți vizitatori decît ar fi putut primi în aceste săptămîni de lockdown.
Teatrele, marile opere și filarmonici, sălile de concerte oferă și ele, tot gratuit, acces la arhive: înregistrări istorice, mari concerte, spectacole remarcabile etc. Nici nu știi ce să mai alegi! Metropolitan Theatre la tine acasă, în HD! Același trend și în România, unde mai ales teatrele publice transmit pe diverse platforme online înregistrări video ale propriilor producții: unele au fost filmate de echipe de profesioniști și arată spectaculos, altele sînt doar teatru filmat (prost). Pentru public, totul e gratis! E o soluție de moment care le permite instituțiilor culturale să rămînă în actualitate. Pe termen lung, însă, această cultură a gratuității e păguboasă pentru toată lumea: pentru instituții, pentru producătorii de evenimente, pentru creatori și pentru public.
Să fim bine înțeleși: gratuitatea favorizează democratizarea accesului la cultură. Însă prețul nu reprezintă un factor determinant.
Cît (ne) costă această gratuitate, pe termen lung? Oferta debordantă și gratuită de acum creează un orizont de așteptări care nu poate fi satisfăcut odată ce restricțiile de acces vor fi ridicate: nici muzeele, nici filarmonicile, nici teatrele nu pot să ofere acces gratuit tuturor și oricînd. Nici măcar cele subvenționate – sau mai ales cele subvenționate. Căci alocarea subvenției se bazează adesea pe performanță – adică pe vînzările de bilete. Organizațiile private ori structurile culturale non-profit au și mai puține șanse să supraviețuiască într-un regim de acces gratuit: costurile de producție trebuie acoperite, măcar parțial, din vînzarea biletelor. Dacă difuzarea gratuită a unor înregistrări audio sau video poate fi susținută, cum poți răspunde așteptărilor publicului în ceea ce privește accesul gratuit la un spectacol în sala de teatru?
Apoi, chiar și în acest ecosistem al prezenței online se creează inegalități. De pildă, o concurență aproape neloială între instituțiile mari și micile companii independente care nu dispun de subvenții publice, nici de infrastructură și nici de personal: cele mai multe companii independente nu au înregistrări ale spectacolelor proprii și nici nu și-ar permite să le difuzeze pe gratis.
În fine, a vedea teatru filmat de acasă, pe ecranul unui computer, nu echivalează cu o experiență teatrală autentică: e doar un surogat acceptabil în contextul pandemiei, cînd teatrele sînt închise.
P.S. Teatrulacinema.ro prezintă o producție teatrală în și despre contextul pandemiei. Un matinal TV din 2033 (scenariul și regia: Theo Herghelegiu) e o distopie tragi-comică despre fricile mai mici sau mai mari cu care ne confruntăm, închiși în casă. Nu, nu e (încă!) o înregistrare video a unui spectacol, ci chiar un show live care păstrează ceva din acel „aici-și-acum” al teatrului. Merită o vizită!
