Libertate de expresie pentru cine?
Cum de e posibil ca cineva care a interzis unui număr de 83 de milioane de oameni accesul la Twitter să poată folosi nestingherit platforma, pentru a-și posta mesajele care denigrează femeile și susțin atacul brutal asupra scriitorului Salman Rushdie? Mă refer la ayatollah-ul Ali Khamenei, liderul suprem al Republicii Islamice Iran, al cărui guvern ucide femei tinere care vor să-și poată purta părul la vedere.
Activista iraniano-americană Masih Alinejad a cerut ani la rîndul interzicerea accesului la platforma Twitter pentru Khamenei. În octombrie, Alinejad și președintele ucrainean Volodimir Zelenski au primit distincția Oxi Courage pentru anul 2022, din partea Institutului pentru Pace al SUA. A i te opune lui Khamenei presupune într-adevăr curaj, după cum a arătat atacul din luna august asupra lui Rushdie, care are legătură cu fatwa emisă în 1989 de ayatollah-ul Khomeini, predecesorul lui Khamenei, care îl condamna pe Rushdie la moarte pentru blasfemie.
Cu doar trei ani în urmă, în 2019, Khamenei a numit acest verdict „solid și irevocabil”, iar ministrul de Externe iranian a refuzat să-l acuze pe agresorul lui Rushdie, învinuindu-l, în schimb, pe Rushdie. Cît despre Alinejad, ea a fost plasată sub protecția FBI începînd din luna august, cînd poliția a arestat și a pus sub acuzație un bărbat care plănuia să o ucidă.
Acum, după ce Elon Musk a cumpărat Twitter, cei care fac campanie pentru interzicerea accesului lui Khamenei la platformă încearcă să îl influențeze pe noul proprietar. Într-o scrisoare recentă, adresată celor care cumpără spațiu publicitar pe Twitter, Musk scria că a achiziționat Twitter deoarece „e important pentru viitorul civilizației să avem un spațiu public comun, în care o gamă vastă de puncte de vedere să poată fi dezbătute într-o manieră sănătoasă, fără a recurge la violență”. În caz contrar, avertizează Musk, șansa dialogului din rețelele de socializare se va disocia în „camere de rezonanță ale extremei drepte și ale extremei stîngi, care vor genera tot mai multă ură și vor diviza societatea în care trăim”.
Împărtășesc îngrijorarea lui Musk cu privire la ceea ce el numește „virusul mintal woke” – disponibilitatea de a ataca oameni care susțin puncte de vedere percepute ca fiind incorecte politic – și la lipsa unui dialog autentic care să acopere întregul spectru politic. De aceea, sînt unul dintre editorii fondatori ai revistei Journal of Controversial Ideas, a cărei a treia ediție tocmai a apărut. La fel ca Twitter, revista noastră oferă posibilitatea de a publica sub pseudonim, chiar dacă, în alte privințe, sîntem foarte diferiți. Twitter limitează mesajele la un număr de 288 de semne, în vreme ce noi acceptăm articole de pînă la 12.000 de cuvinte. Nu întîmplător, Twitter are 240 de milioane de utilizatori, în vreme ce noi am fost mulțumiți să obținem 50.000 de vizualizări – ceea ce nu-i puțin, pentru o revistă academică – în primul an de apariție.
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie. Dar indiferent cum înțelegem această sintagmă, întrebarea care rămîne este cum se poate pune în practică așa ceva. La Journal of Controversial Ideas, toate articolele care trec de o examinare inițială sînt trimise, într-o formă care nu identifică autorul, unor experți, pentru o evaluare independentă, iar răspunsurile la articolele pe care le publicăm sînt tratate într-o manieră similară. Căutăm argumente bine gîndite, nu polemici.
Începînd de la prima solicitare de articole, cu mai bine de un an în urmă, am primit aproape 300 de propuneri; procentul nostru de articole acceptate e, în prezent, de 12%. Prin contrast, Twitter publică 6.000 de postări noi la fiecare secundă. Și a angaja suficient de mulți oameni pentru a verifica atîtea tweet-uri nu e viabil din punct de vedere economic, nici chiar pentru o companie de 44 de miliarde de dolari – iar Musk se pare că are de gînd să dea afară aproximativ 25% din angajații Twitter, nu să facă angajări suplimentare. Inteligența artificială ar putea fi soluția, dar ea nu e în prezent capabilă să distingă infailibil între tweet-uri care aduc contribuții constructive la dezbateri și cele care promovează tocmai ura și divizarea socială pe care Musk vrea să le prevină.
Musk s-a autodefinit ca un „absolutist al libertății de expresie”. El a sărbătorit achiziționarea cu succes a platformei Twitter, care are ca siglă o pasăre albastră, postînd tweet-ul „pasărea e eliberată”. Dar ridicarea tuturor restricțiilor cu privire la ceea ce se poate publica pe Twitter nu e un mod de a promova dezbaterea „într-o manieră sănătoasă”, între oameni cu idei foarte diferite. Fapt dovedit din plin de cele 1.200 de tweet-uri și retweet-uri rasiste și antisemite care au apărut pe site, cu ocazia unei campanii coordonate care a avut loc chiar în timpul finalizării de către Musk a achiziției.
Pentru a atinge lăudabilul scop al lui Musk, trebuie făcută o distincție între discursul care apelează la rațiune și la evidență, care urmărește să ne amplifice capacitatea de empatie și de înțelegere, într-un efort de a ne convinge să ne schimbăm modul de a gîndi – și discursul care urmărește să-i înfiereze pe ceilalți și să stîrnească ura față de ei.
Pesemne că Musk a înțeles asta. După preluarea companiei, el a postat un mesaj în care vorbea despre formarea unui „consiliu pentru moderarea conținuturilor, cu puncte de vedere cît mai diverse” și a adăugat că Twitter nu va lua „decizii majore cu privire la conținuturi sau la redeschiderea unor conturi” pînă cînd „acest consiliul nu se reunește”. O problemă care trebuie luată în considerare de către un astfel de organ e dacă Twitter ar trebui să ofere o tribună celor care pledează pentru un statut social subordonat al femeilor sau adepților pedepsei cu moartea pentru un discurs pe care religia lor îl consideră blasfemator.
Controlul unei platforme precum Twitter pune o putere imensă – și, astfel, o responsabilitate pe măsură – în mîinile unui singur individ. Buna exercitare a acestei responsabilități va depinde în mare măsură de Musk și de membrii consiliului pentru moderarea conținuturilor pe care acesta îi va alege.
Peter Singer, profesor de Bioetică la Universitatea Princeton, e fondatorul organizației caritabile The Life You Can Saveși autorul, printre altele, al volumelor Practical Ethics, The Life You Can Save, One World Now și Ethics in the Real World.
Copyright: Project Syndicate, 2022
traducere de Matei PLEŞU
