Leafa senatorilor

Oricît de profundă ar fi criza economică într-o ţară şi oricît de lacomi ar fi demnitarii, lefurile lor mari nu influenţează sensibil în rău situaţia generală şi modestia lor n-ar avea consecinţe pozitive concrete. Revoltătoare e nesimţirea. Alegătorii se consideră sfidaţi cînd în timp ce lor li se cer tot felul de sacrificii, oamenii care îi reprezintă nu mai ştiu ce privilegii să-şi acorde. Credibilitatea discursului despre binele public se apropie de zero. După ce a suportat acest efect, tînărul guvernator al statului Louisiana şi-a cerut scuze publice. "Poziţia critică faţă de el a început să prindă puteri cînd legiuitorii şi-au votat, în folosul lor, o creştere salarială de 123%. Adevărat, leafa lor era neschimbată din 1980; dar populaţia din Louisiana s-a simţit jignită. Guvernatorul, Bobby Jindal, a încercat să rămînă în afara conflictului, spunînd că iniţiativa creşterii a fost excesivă, dar el nu i se va opune prin veto, pentru că le-a promis legiuitorilor că nu Ťo să se amestece în treburile lor». Afirmaţia nu i-a calmat pe alegători, care i-au reamintit guvernatorului că a promis în campania electorală că se va opune creşterilor salariale. Moderatorii emisiunilor de radio şi editorialiştii presei scrise, mulţi dintre ei însufleţiţi susţinători ai lui Jindal în trecut, au înteţit flacăra. Procentul de susţinere din sondaje a scăzut" (The Economist, 12 iulie). Pînă la urmă, patimile s-au calmat. Guvernatorul Jindal a dezvăluit că mărirea lefurilor pentru politicienii locali a fost rezultatul unui tîrg: în schimbul neintervenţiei sale, s-a votat legea pentru acordarea de vouchere şcolare familiilor sărace din New Orleans. Probabil că beneficiarii de împrumuturi şcolare cred că sumele acordate ar fi fost mai substanţiale dacă bugetul, alcătuit din bani publici, n-ar fi fost grevat de îmbunătăţirea nivelului de trai pentru oamenii politici. ( M. B. )