Lady T. de Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Filmul The Iron Lady, în care Meryl Streep interpretează rolul fostului premier britanic Margaret Thatcher, nu este un film politic. Mulţi dintre noi ne-am fi aşteptat să fie, dar, de fapt, politica este un subiect cu totul secundar în acest film, care se concentrează pe o temă mult mai puternică în ordinea omenească: bătrîneţea. Cum face faţă un om care, în plină viaţă, a fost foarte puternic, iar acum, la marginea vieţii, se confruntă cu toate cele grele ale bătrîneţii? Cam asta e tema filmului. Altfel, Meryl Streep este excelentă în rol – deşi, dacă îmi iau permisiunea de a fi cîrcotaş, aş zice că ici-colo a jucat mai mult decît ar fi fost cazul, dar trebuie să ne ferim să fim cîrcotaşi, aşa că din toată inima mă alătur şi eu celor care aplaudă în picioare performanţa artistică extraordinară a acestei mari actriţe. Filmul mi-a plăcut, deşi mulţi dintre prietenii mei cinefili s-au declarat dezamagiţi. Dar nu cronica filmului The Iron Lady vreau eu să fac aici, ci cronica personajului politic sau, mai precis, cronica imaginii pe care personajul o are printre politicienii de Dîmboviţa. Căci a fost o vreme cînd, vorba lui Marx, un spectru a bîntuit tabăra dreptei de la noi – era spectrul Doamnei de Fier, alintată de britanicii care o iubesc Lady T. Nu ştiu cum o numesc ceilalţi, care o urăsc, poate la fel de numeroşi ca cei dintîi.

Margaret Thatcher are, la noi, reputaţia unei doamne dure, de dreapta, foarte de dreapta, rigidă în principiile ei politice, ambiţioasă şi dominatoare. A fost o vreme, acum un an dacă îmi aduc bine aminte, cînd o remarcă a cuiva a generat un subiect de presă pe cît de superficial, pe atît de penibil în finalitatea lui: găsirea unei Margaret Thatcher printre doamnele care fac politică de dreapta la noi. Spuneam că rezultatul a fost penibil, pentru că cele vreo patru sau cinci colege de-ale mele care au fost imediat aşezate într-un fel de pat al lui Procust thatcherist au arătat, de la prima vedere, cît sînt de departe de model. Dar, mă grăbesc să adaug imediat, nu e deloc corect să le judecăm pe aceste doamne după un model, cu atît mai mult cu cît nu-şi asumaseră deloc acest model înaintea comparaţiei. În irepresibilul ei elan tabloid, presa oricît de serioasă a exagerat, desigur, încercînd să aşeze în portretul Doamnei de Fier chipul cîtorva doamne din România politică, şi e doar vina ei, a presei, că experimentul a dat rezultate dezamăgitoare – în conturul oricărui mare înaintaş politic de la noi ori de aiurea, nici un politician actual nu încape, după cum, să recunoaştem, nici vreun jurnalist sau analist politic în mare vogă azi pe la televiziunile noastre nu se prea califică în prima categorie de omologi occidentali mai mult sau mai puţin contemporani.

Însă, dacă e sigur că nu avem vreo Margaret Thatcher la Bucureşti – şi, sincer, nu văd neapărat o nenorocire în asta –, e sigur că nu avem nimic din spiritul ei în politica noastră de dreapta, şi asta, da, consider că e o mare lacună a exprimării dreptei de la noi. Rapid, cred că trei sînt împrejurările care inhibă orice urmă de thatcherism la noi. Prima, dreapta noastră s-a născut din stînga. E drept, trăim un timp în care tendinţele „tehnocrate“ asociate cu tendinţele partidelor de a deveni tot mai „catch all“ în exprimarea lor electorală generează o estompare a diferenţelor ideologice sau, măcar, duc ideologia în arsenalul secund al motivelor relevante de dispută între partide. Dar chiar şi aşa, e de remarcat că mai toţi cei care azi sînt lideri influenţi la dreapta au fost la stînga şi toţi cei care, pînă mai alaltăieri, păreau a fi o dreaptă neatinsă de fesenism, au ales începînd de ieri să se topească în braţele stîngii. A doua împrejurare ţine de esenţa dreptei noastre, care este aproape exclusiv liberală (în sensul european şi clasic al cuvîntului) şi deloc conservatoare. De altfel, cred că relansarea dreptei la noi nu se mai poate face pe filonul de idei liberal, uzat prin prea largă utilizare retorică şi, în final, incapabil să mai suscite dispute, de vreme ce, în economie cel puţin, chiar şi socialiştii se declară liberali. Cînd postul de televiziune al ultimului mare securist prezent în politica românească devine monarhist şi Casa Regală pare a accepta fără probleme această susţinere, atunci e clar că barierele au căzut şi trăim într-o lume în care oricine poate fi absolut orice vrea, fără ca nimeni să pretindă rigoare şi consecvenţă interioară. În fine, dreapta noastră mai are o mare problemă: e masiv populată de personalităţi cumva inadecvate rolului de lider politic major. Toţi sînt prea mari ca să fie simpli sergenţi, dar prea mici ca să fie mareşali. Ocupă, prin urmare, grade intermediare, aspiră la mai mult decît sînt în stare şi uită că trupă fără soldaţi nu există.  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alexandru Arșinel, înmormântare
Alexandru Arșinel a fost înmorântat la Cimitirul Bellu
Alexandru Arșinel a fost înmormântat duminică, 2 octombrie, la Cimitirul Bellu.
Soldați ucraineni în apropiere de Liman FOTO Profimedia
ISW: Armata rusă, în starea sa actuală, nu este capabilă să opereze într-un mediu nuclear
În starea sa actuală, este aproape sigur că armata rusă nu este capabilă să opereze pe un câmp de luptă nuclear, se arată în ultima evaluare a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).
DN73C drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Tigveni Argeș Foto Google Maps jpg
Drumul expres menit să lege Râmnicu Vâlcea de Autostrada A1 Sibiu – Pitești, o incertitudine
Secțiunea 6 a autostrăzii A1 Sibiu - Pitești este în pericol să nu se mai construiască. Fondurile pentru drumul expres Râmnicu Vâlcea - Tigveni au fost blocate, după cum a anunțat deputatul Cristian Buican.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.