La vida loca loca loca loca

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
HCorches prel jpg

În urmă cu două seri, în ultima zi de școală, am mers la o terasă de cartier pentru a mînca. De fapt, și acum sînt în același loc, am venit aici să scriu acest text. Îmi place pentru că terasa e destul de liniștită, nu știe multă lume despre ea, are mult verde, iarbă, copaci, într-un decor lipsit de fițe, oarecum proletar.

Ei bine, dacă acum există pe terasă doar un cuplu (interesant de observat, deduc că sînt la o revedere după mulți ani, probabil foști colegi de liceu cîndva – limbajul și accentul indică lipsa studiilor universitare –, ajunși acum cam la 45, ea vorbește tare, fără inhibiții și se autocaracterizează în termeni de femeie seducătoare, care a avut mult succes și acum, iată, are și el ocazia să guste deliciul ei, vorbește aproape exclusiv ea, trece în revistă foști colegi, cu diverse porecle, povestește nunți la care a fost și unde a făcut senzație etc., în vreme ce el are un început de chelie și un tricou albastru cu imprimeuri galbene și roz, o ascultă și rîde de fiecare dată cînd e cazul), dacă, așadar, acum există doar acest cuplu, acum cîteva seri terasa era practic complet ocupată de un grup mare și zgomotos. În timp ce beam un pahar cu vin și așteptam niște paste, am asistat involuntar (ca în această seară, de altfel, și în clipa aceasta dialogul a devenit destul de picant, implicînd referințe erotice explicite și exprimate cu o tonalitate deloc inhibată), am asistat, deci, la un spectacol destul de grotesc. Erau vreo 15 părinți cu o gașcă de copii, grupa de primar. Lower middle class. De o jumătate de oră de cînd mă așezasem alături, ei toca-toca-toca, subiectul fiind învățătoarea copiilor: toca-toca-toca-toca-toca. Am dedus că erau toți părinți ai elevilor aceleiași învățătoare. Ei bine, femeia aia avea crochiul unui monstru absolut în descrierile lor, balaurul cu n capete. N, nu multe! Splendid tablou era! Copiii, dincolo, călcau iarba, o bătătoreau: toca-toca-toca-toca. Bine, poate era adevărat ce tocau ei, deși este greu de crezut că cineva poate avea doar defecte, chiar și profesional, căci din tot dialogul lor nu a reieșit absolut nici o calitate a acesteia, absolut nici una. M-am întrebat dacă oamenii ăștia n-au și altceva de vorbit, o carte, un film, o amantă/un amant, o vacanță, o casă în curs de decorare, un burlan de fixat, un pescuit, măcar ceva de duzină, dacă nu mai deep, dar ceva, acolo, care să diversifice viața. Erau și zgomotoși tare în tot spectacolul lor, alcoolul își făcea treaba bine și chiar dacă pe la ora 22 au fost rugați să reducă decibelii și să se pregătească de plecare, terasa urmînd să se închidă, pentru că există vecini care pot fi deranjați, au mai lungit cel puțin o jumătate de oră cheful și toca-toca-toca, în vreme ce copiii, și ei, toca-toca-toca în bătătură, cu țipete și chiuituri. Și iar m-am întrebat: de ce doar toca-toca-toca? De ce la vida loca loca loca loca nu?

Am crescut într-o familie în care respectul față de profesori era pronunțat. Dar nu era vorba doar despre familia mea, așa cred că era întreaga societate. În ce privește experiența mea directă, din familie, acest respect era aproape sfînt. Bunica fusese și ea învățătoare, iar părinții mei aveau mulți profesori prieteni. Ba chiar aș spune că cei mai apropiați prieteni ai lor au devenit profesorii mei, doamna dirigintă, profesoara de română, Elena Cîrstocea, cu familia ei, nenea Mitică, profesor și el, iar cînd au venit pe lume, și copiii lor, George și Ștefan. Apoi, doamna profesoară de pian, cu care făceam eu, Elena Groza, soțul ei, Cornel Groza, dirijorul corului filarmonicii clujene, profesor și el la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, cu copiii lor, Claudia și Dănuț. Se făceau concedii împreună, iar vizitele familiilor noastre erau la ordinea zilei. Dar ce vreau să reiau ca idee este că respectul față de această profesie era dincolo de aceste apropieri prietenești. Absolut niciodată nu am auzit în casa noastră o vorbă rea despre vreun profesor, oricare ar fi fost el. Poate că vor mai fi avut ei discuții și nemulțumiri, dar niciodată nu au ajuns la urechile noastre, ale copiilor, și nu au permis construcția unei imagini negative despre această categorie profesională.

Felul în care învățămîntul românesc este, astăzi, oarecum perceput negativ se datorează în mare măsură și acestui obicei dobîndit după 1989 de a defăima orice, în cazul de față profesorii, pornind de la impresia că avem dreptul, pentru că, nu-i așa, am cîștigat democrația, respectiv că ne pricepem toți la orice și mai ales la învățămînt. La urma urmei, toți am trecut prin școală, deci ne pricepem. Sigur, aceste convingeri au fost încurajate și amplificate de presă și de lipsa de vînă a multora care au condus destinele educației și care nu au avut forța de a-și apăra eficient angajații.

Nu contest faptul că există profesori care au defecte sau care nu-și fac treaba în limitele unei decențe pedagogice, nu contest că există cazuri extreme, de ieșire din norma deontologiei profesionale, dar realitatea este că deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.

Mi-a venit să mă ridic de la masă și să îi întreb de ce nu-și mută copiii, de ce nu merg să discute cu învățătoarea sau cu directorii, în loc să stea să toca-toca-toca. Apoi mi-a venit să plec pur și simplu, să nu-i mai aud, dar mai aveam niște vin și mîncare, astfel că au apucat, totuși, să plece înaintea mea. Mi-am dat seama și că n-aș fi făcut decît să fiu ridicol abordîndu-i, desigur. Mai ales că, evident, în job-urile lor ei erau, toți, exemplari și fără pată. Așa că mi-am băut vinul și am scris doar despre ei pe Facebook, iar acum, acest articol. Și-am cîntat în gînd: la vida loca loca loca loca.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.