La pas pe strada Lenin

Vă mai amintiţi, probabil, de Goodbye Lenin, acea comedie tristă despre despărţirea de tătucul sovietic şi de comunism, în general. Acum mai bine de zece ani, cînd a apărut filmul, Germania chiar şi-a luat definitiv rămas bun de la Lenin. Sau, cel puţin, aşa am crezut: statuile lui Lenin dispăruseră deja de multă vreme. Cea din Berlin a fost demontată de pe soclu şi ascunsă într-o pădure; la Potsdam, statuia a fost distrusă cu picamerele; cea din Dresda a fost luată în grijă de un colecţionar privat; iar la Halle-Neustadt, pe locul unde era statuia s-a construit un centru comercial – revanşa simbolică a libertăţii, a capitalismului şi a bunăstării asupra unei ideologii care a inspirat dictaturi.

Dar Lenin n-a dispărut chiar de peste tot. Ba chiar e foarte prezent. În oraşul Schwerin, statuia sa tronează, înaltă de trei metri şi jumătate, într-un cartier sărăcuţ, între blocuri de beton. Şi le vorbeşte, din cînd în cînd, celor de azi. De pildă, acum vreo doi ani, acest Lenin a provocat o dezbatere uriaşă în Germania. Întîi de toate pentru că nimeni nu mai ştia, nimeni nu îşi mai închipuia că există. Apoi, pentru că sute de oameni au manifestat pentru demolarea statuii şi nu au reuşit s-o clintească din loc. Cînd un fost deţinut politic a vrut să înfăşoare capul statuii cu un văl – un happening, o intervenţie artistică – a fost împiedicat şi huiduit de zeci de apărători ai lui Lenin. Oameni care au avut de suferit în timpul regimului comunist au publicat scrisori deschise şi au trimis petiţii în care au cerut măcar eliminarea monumentului din spaţiul public. Degeaba. Primăria, care are în grijă statuia, a refuzat categoric. „De ce trebuie să ne raportăm mereu defensiv cînd vine vorba de moştenirea noastră culturală?“, a spus atunci Angelika Gramkow, primarul oraşului, membră a partidului Die Linke. Statuia mai surîde şi azi pe soclu. Şi adună sute de oameni. Nu e un loc de pelerinaj al leniniştilor. Nu provoacă ambiţii revanşarde. Nu a devenit nici măcar atracţie turistică pentru cei născuţi după 1989. Ci punctul incipient al unei dezbateri mult mai ample despre cultura memoriei comunismului.

Nu de politici ale memoriei duce lipsă Germania. Eliminarea statuilor lui Lenin (pînă la una) a fost compensată cu nenumărate spaţii memoriale dedicate comunismului şi dictaturii. Iar Zidul care despărţea Berlinul în Vest şi Est, în lumea liberă şi comunism, a fost menţinut, simbolic, printr-o linie metalică ce traversează oraşul. Perspectiva asupra trecutului, asupra capitalei mutilate de zid, se păstrează în viaţa cotidiană prin această dungă lată cît o palmă. Şi grozăviile SED sînt evocate în numeroase spaţii memoriale. Ceea ce lipseşte e tocmai o formă de amintire activă a figurilor care au stat la baza acelui regim.

Aleida Assmann e una dintre cercetătoarele de prim rang ale politicilor memoriei. Ea e de părere că „uitarea e mai mult decît un deficit al memoriei“. În cea mai recentă carte a sa, autoarea urmăreşte dispariţia monumentelor închinate lui Lenin în ţările din fostul bloc socialist. Rusia l-a şters pe Lenin cu totul din analele istoriei, se plînge Assmann. E paradoxal pentru un stat care trăieşte încă nostalgia URSS. Un capitol important în cartea ei e dedicat Muzeului „Lenin“ din oraşul Gorki. E, probabil, ultimul memorial al lui Lenin din Rusia, un vestigiu rămas aproape intact. E un muzeu de pe vremea cînd memoria lui Lenin era cultivată cu ardoare. Astăzi, însă, „uitarea e mai degrabă destructivă decît represivă“, spune Assmann.

Şi în Ucraina a început o amplă campanie de decomunizare. Obiectivul este eliminarea din spaţiul public a tuturor simbolurilor sovietice. De fapt, e un divorţ tardiv şi complicat de propria istorie recentă. Statui ale tătucilor comunişti sînt date jos de pe soclu, prin muzee se rearanjează obiectele astfel încît să rezulte altă naraţiune, iar manualele de istorie sînt revizuite cu grijă. 900 de localităţi care poartă numele unor foşti lideri sovietici urmează să fie redenumite. Mii de străzi şi de pieţe vor căpăta nume noi. Un prim semn al schimbării: în oraşul Kalinin, strada Lenin a devenit strada Lennon.