La cîrmă
În oraşele greceşti, mii de oameni au ieşit în stradă pentru a manifesta împotriva Poliţiei care, în acţiunile de limitare a efectelor unei demonstraţii, a ucis un tînăr de 15 ani. Suprareacţia la acest incident tragic a fost alimentată de nemulţumirea mai multor categorii: "Printre protestatarii paşnici erau şi cei într-adevăr înspăimîntaţi de felul cum a fost stinsă o viaţă tînără. Acest grup era alcătuit din tineri profesionişti şi din părinţii lor; în nici un caz, ei nu intră în categoria celor cu concepţii politice radicale, dar simt nevoia să-şi exprime în public mînia. (...) Dar incidentul a atras pe stradă un alt grup devenit preponderent în evenimentele săptămînii: anarhiştii. Moartea acelui tînăr ucis de către duşmanul lor învederat, în ceea ce ei consideră a fi teritoriul lor, a declanşat o furie fără precedent la aceste grupuri anti-establishment, cu rădăcini în revolta studenţească împotriva dictaturii militare din Grecia, între 1967-1974" (Forbes, 12 decemebrie). Dar tulburările au scos în stradă şi tineri din afara grupurilor revoluţionare: tinerii, numiţi "generaţia celor 600 de euro" (atît e salariul la care poate spera la angajare un absolvent de facultate), sînt nemulţumiţi de perspectivele lor. Această generaţie aşteaptă răspunsuri de la politicieni şi nici unul dintre partidele politice nu pare a le avea la îndemînă. Liderul opoziţiei socialiste, George Papandreou, a cerut alegeri anticipate, pe motiv că demonstraţiile au arătat că participanţii au dat un vot de neîncredere Guvernului. "Compasiunea faţă de disperarea tinerilor nu trebuie confundată cu violenţa oarbă, cu activitatea elementelor extremiste. Ţara se confruntă cu o serioasă criză financiară... E nevoie acum de o mînă fermă la cîrmă" - a răspuns dl Karamanlis. Problema e că de la înlăturarea dictaturii democraţia a reţinut pentru cîrmă doar numele a două familii, Papandreou şi Karamanlis, care îşi epuizează puterea ţinîndu-se de colac. (M. B.)
