La ce bun să citesc Cioran?

Publicat în Dilema Veche nr. 381 din 2 - 8 iunie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Cînd, la începutul anului, cineva mi-a spus că se împlineşte secolul Cioran, am zîmbit imediat gîndindu-mă cum anume s-ar putea aniversa aşa ceva. Sigur, instituţiile de cultură execută ritualul ştiut în asemenea ocazii: simpozioane, conferinţe, concursuri de eseuri şi altele asemenea. Primăriile care se simt vizate vor face şi ele ceva. Nu în ultimul rînd, revistele de cultură vor găzdui cu generozitate texte de toate felurile despre Emil Cioran. Dar toate acestea mi se par a fi fatalmente urmărite de o umbră de ridicol, avînd în vedere că cel celebrat credea, de pildă, că renunţarea e singura formă a activităţii umane care nu umileşte. 

Eu am citit primele pagini scrise de Emil Cioran prin 1988, la 19 ani. Era o carte apărută sub titlul Eseuri, autorul de pe copertă era E.M. Cioran, iar traducerea era semnată Modest Morariu. Dacă nu greşesc, cartea apăruse la Editura Cartea Românescă. Cred că volumul mai există şi acum în adîncurile de mult nefrecventate ale bibliotecii mele. Graţie postului Europa Liberă, Monicăi Lovinescu şi lui Virgil Ierunca, ştiam bine cine este autorul, înainte de a-l citi. Dau aceste repere pentru că, sînt sigur, cazul meu este al unei întregi generaţii. Cioran, citit în vremurile smintite ale ceauşismului decrepit, de un tînăr cam necopt, era un şoc! Stilul, viteza vorbelor, judecata casantă, spectacolul ideii şi al senzaţiei, îndrăzneala elegantă şi parfumul puternic, de crin imperial, al scepticismului din acele pagini m-au uluit şi mi-au stîrnit admiraţia aceea albă şi consistentă de care era în stare la 19 ani.

Imediat după 1989, am făcut parte din generaţia căzută sub seducţia marilor nume interbelice, de care cenzura comunistă lipsise cultura română în sensul ei cel mai larg. Apăreau în avalanşă cărţile care, în mod normal, nu ar fi trebuit să lipsească vreodată de pe rafturile librăriilor noastre, semnate Eliade, Cioran, Ionesco, Noica, Vulcănescu. Într-un fel sau altul, citisem cîte ceva din fiecare înainte de Revoluţie, dar acum citeam cu nesaţ indiscriminat absolut orice apărea sub semnătura lor şi mă îmbibam de o imensă admiraţie nostalgică. Ajunsesem să mă plimb pe străzile Bucureştilor pe care ştiam că trecuseră la vremea lor aceşti autori şi să mă întreb cum arăta strada atunci – ce văzuseră ochii lor? Dintre toţi, Cioran mi-a plăcut cu deosebire. Şocul din 1988 reverbera în continuare. Cele două cărţi ale lui mai altfel decît celelalte – adică Schimbarea la faţă a României şi Exerciţii de admiraţie – m-au bucurat cel mai mult. Celelalte mă cucereau, mai ales, prin virtuozitatea spectaculoasă de a improviza pe aceeaşi temă. Cînd, într-un interviu celebru în epocă, Cioran e întrebat de Gabriel Liiceanu cum de a putut scrie 15 cărţi despre acelaşi lucru, autorul se explică prin obsesie. 

Acum, sînt cu totul altul, după cum cu totul alţii sînt congenerii mei care trăiau frisonul intelectual al primilor ani ’90. Ce-mi rămîne din Cioran? Un singur lucru, important cît viaţa: virtuţile terapeutice ale ideii sinuciderii. Cioran a dat şi el răspunsul său temei care a preocupat întreaga-i generaţie: cum se poate evada de sub tirania istoriei? Şi Eliade, şi Ionesco, şi Noica asumă această problemă, iar răspunsul lor e, în esenţă, solidar, de vreme ce toţi spun că se poate evada de sub tirania istoriei, dar diferit în privinţa căii de fugă care se recomandă. Eliade vorbeşte despre o grotă din Himalaya, Noica – despre cultură, Vulcănescu – despre credinţa creştin-ortodoxă, iar Ionesco – despre rîs, ca reacţie la un Creator care ne-a abandonat în absurd. Cioran propune mînuirea ideii sinuciderii. Ideea că te poţi oricînd sinucide, că stă în puterea ta şi numai a ta să pui capăt oricînd calvarului vieţii zilnice, dacă e bine gestionată, îţi dă tocmai puterea de a suporta o lume fără sens, căzută iremediabil în iluzii dureroase. 

Cuvîntul cel mai adesea folosit despre Cioran este „luciditate“. Sînt oarecum contrariat. Cioran era un iubitor al delirului, un propovăduitor al anatemei, un admirator al ereziei, era, cum singur spunea, un calomniator al universului. Mi-e greu să asociez fervoarei lui Cioran luciditatea, după cum mi-e greu să spun, de pildă, despre Nietzsche că era un lucid. Pe de altă parte, jocul cu ideea sinuciderii este util fiinţei numai în condiţii de maximă luciditate. 

În plus, la orice recitire, indiferent a cîta, textele lui Cioran mustesc de farmec literar, inepuizabil precum mirul din piatra de la Biserica Sfîntului Mormînt. Aşadar, Cioran este o terapie pentru anumite spirite şi o mereu surprinzătoare încîntare pentru orice spirit.  

P.S. Nu pot încheia fără să remarc cît de provocator se închid, în succesiune, centenarele  pentru România. După centenarul Cioran, de anul acesta, urmează centenarul Caragiale, la anul. Totuşi, e frumos pe lume!

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.