La ce bun?

Publicat în Dilema Veche nr. 1012 din 31 august – 6 septembrie 2023
image

Într-un reportaj publicat de Europa Liberă se afirmă, cu subiect și predicat, că oamenii care locuiau în apropierea stației de alimentare cu GPL de la Crevedia intuiseră că acolo e un pericol și sesizaseră autoritățile.

Cu cîteva ore înaintea oribilului accident de la 2 Mai, un șofer aflat în zonă sunase la poliție pentru a o alerta în legătură cu modul haotic în care conducea șoferul care un pic mai tîrziu avea să fie la originea tragediei. 

În altă parte a litoralului, trei oameni și-au pierdut viața, încercînd să salveze o tînără care se aventurase prea departe în largul mării. Tînăra a fost salvată. 

În cel puțin un caz din seria Azilelor Groazei au existat oameni care au sesizat autoritățile că beneficiarii serviciilor de asistență din acele stabilimente sînt foarte rău tratați. 

Toate cele de mai sus sînt exemple de comportament cetățenesc exact ca acela despre care consensul public românesc afirmă că lipsește. În toate aceste cazuri este vorba despre oameni normali care nu numai că nu au asistat pasivi la un incident nefericit, dar au încercat după puterile proprii să îndrepte lucrurile. 

La Crevedia, omul care a sesizat neregulile a murit după ce a fost ignorat de autorități și după ce și-a văzut soția cuprinsă de flăcări. Mai tîrziu, zisele autorități (primărie, poliție) au pretins că nu fuseseră sesizate. 

La 2 Mai, poliția a făcut un fel de control la mișto (scuze, n-am alt termen) și l-a eliberat pe șoferul de 19 ani care a continuat cursa spre accidentul care aștepta să se întîmple. 

Pe plaja de la Mamaia vor rămîne pentru totdeauna umbrele oamenilor care și-au riscat viața și și-au pierdut-o pentru că au vrut să prevină o dramă. 

În Voluntari, oamenii care au avut curajul să avertizeze că bătrîni fără apărare sînt tratați ca în lagăre de concentrare naziste sînt acum dați în judecată și vor trebui să explice în fața unui magistrat că își făceau datoria de cetățeni. 

Dacă am încerca să extragem niște concluzii din toate aceste evenimente disparate, poate cea mai importantă dintre ele nu e neo-mioriticul „toți știam”, ci mai degrabă că, în ciuda tuturor lamentațiilor, în ciuda tuturor întîmplărilor nefericite care încearcă să dovedească contrariul, românii nu stau placid-fataliști în fața dezastrului. Încearcă să îl prevină, încearcă să lupte cu el. Și, în trei dintre cele patru exemple de mai sus, românii chiar au făcut eforturi să aibă încredere în statul lor. În al patrulea nu mai era timp pentru intervenția statului. Indiferent de ce cred unii, statul nu e nici atotputernic și nici prezent în fiecare minut din viețile noastre. Și nici n-ar fi bine să fie așa. 

În nici unul dintre cazuri, concetățenii noștri nu au stat pe mal, cu ochii în zare, contemplîndu-și nefericirea. Proverbialul nenoroc românesc nu i-a descurajat pe acești oameni. Și ca ei sînt sute de mii, milioane. 

Am încetat de multă vreme să mai vedem partea asta și acesta e probabil unui dintre principalele handicapuri ale României. Românii au permanent senzația că sînt singuri, un fel de cetățeni de frontieră al căror contract cu societatea în care trăiesc este aproape tot timpul semnat și respectat de o singură parte. Avem resurse de civism și capacitate de sacrificiu, dar la final rămîne gustul acela amar și întrebarea „La ce bun?”.

Am urmărit în ultimele luni reprezentanți ai statului făcînd eforturi majore să practice empatia, interesul și implicarea. Nu voi analiza onestitatea acestui comportament. Asta e o chestiune pe care și-o va rezolva fiecare dintre ei în fața Dumnezeului propriu. Dar nu pot să nu remarc fracturile logice din discursul oficial românesc. Nu pot să remarc omisiunile retorice și practice și chiar teama unora dintre mai-marii statului român de a pune degetul pe rană. Nu, nu sînt toți complici sau profitori, dar teama de a nu strica echilibrul ticălos căruia fiecare dintre ei simte că îi e dator cu propria ascensiune îi paralizează. Îi face ineficienți, ridicoli și exasperanți. 

La schimbarea de guverne în interiorul actualei coaliții au dispărut niște miniștri. De ce? În scandalul Azilelor Groazei au dispărut alți miniștri. De ce? Ați auzit un răspuns ferm și cinstit pe subiectul ăsta? 

După accidentul de la 2 Mai, ministrul de Interne descoperă surprins că poliția din Constanța „a pierdut bătălia cu criminalitatea”. Serios? De ce? De cînd, de ieri? Doar în Constanța? Cum am ajuns aici?

La Crevedia, din primele investigații de presă, aflăm deja despre un șir așa de lung de ilegalități și complicități criminale încît nu poți să nu îl parafrazezi pe amintitul ministru și să te întrebi dacă nu cumva statul e pe cale să piardă bătălia cu sine. 

Statul român are niște cetățeni pe care nu îi merită. 

Și nu, soluția nu e abandonarea luptei. De-abia atunci omul de la Crevedia, oamenii din Voluntari, oamenii de pe plaja de la Mamaia și anonimul bine intenționat de la 2 Mai ar avea dreptate să se întrebe, în rai sau pe pămînt, „La ce bun?”.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Agresați sexual în școală sub ochii dascălilor. Polițist: Vorbim despre un fenomen aici, despre dezinteresul unor cadre didactice
Este anchetă de proporții la o școală din județul Brașov, unde mai mulți elevi de clasa a VIII-a și-au agresat sexual colegii mai mici. Nu o dată și în văzul tuturor.
image
Cât a ajuns să coste renovarea unui apartament cu două camere. „Ferească Dumnezeu! Ați pus foiță de aur pe pereți?”
Prețurile o iau razna în România, iar piața imobiliară e campioana scumpirilor în marile orașe. Marii câștigători sunt constructorii și meșterii din construcții. Ultimii au ajuns să ceară sume fabuloase chiar și pentru renovarea apartamentelor mici.
image
Un fost senator se laudă că a pescuit un păstrăv de 109 centimetri. Unde este lacul în care sunt exemplare şi de peste 2 metri
Pescarul, cunoscut în zonă drept Regele Păstrăvului din Ardeal, nu este la prima sa captură de mari proporţii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.