Jos Idomeneo! Moarte lui Idamante!

Publicat în Dilema Veche nr. 141 din 6 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Războiul troian s-a încheiat şi aheii victorioşi se întorc acasă, după anii de asediu ai cetăţii lui Priam. Printre ei se află şi regele Cretei, Idomeneo, care, navigînd spre casă, este surprins de o furtună colosală. Pentru a scăpa cu viaţă, el îi promite lui Neptun, zeul necruţător al mării (aici e o neconcordanţă, căci Neptun deţine acest portofoliu la romani, omologul său grec fiind Poseidon), că îi va aduce spre sacrificiu prima fiinţă pe care o va vedea cînd va atinge ţărmul. În acest timp, în palatul său din Creta, Idamante, fiul lui Idomeneo, decide să elibereze prizonierii troieni deţinuţi pe insulă, pentru că, odată războiul încheiat, el este dornic de pace cu troienii. Printre prizonieri se află şi Ilia, una dintre multele fiice ale regelui învins Priam, care este îndrăgostită de Idamante, dar care nu poate accepta acest lucru, din moment ce datoria ei este să urască pe cretani, învingătorii tatălui ei. Cînd vestea naufragiului lui Idomeneo ajunge la palat, Idamante este primul care dă fuga la ţărm pentru a vedea nenorocirea tatălui său. Astfel, prima fiinţă pe care regele Idomeneo o vede pe ţărm este chiar fiul său şi, aici, tragedia greacă se desăvîrşeşte, căci regele intră într-o lungă agonie, rupt între dragostea paternă şi jurămîntul făcut neiertătorului zeu. Idomeneo caută fel de fel de subterfugii pentru ca să nu îşi ucidă fiul, dar nici o soluţie nu rezistă, nici măcar aceea de a se oferi pe el însuşi spre sacrificiu. Aşadar, regele trebuie să împlinească cumplitul jurămînt. Cînd Idamante află despre jurămîntul tatălui său, îşi oferă imediat viaţa pentru că nu poate accepta ca tatăl său să îşi calce promisiunea care i-a salvat viaţa. Tensiunea se ridică încă mai mult cînd, auzind ce se petrece, Ilia se oferă ea să moară în locul celui pe care îl iubeşte. În final, cu totul neaşteptat, după vibrante rugăciuni colective, zeul este îmbunat şi renunţă la sacrificiu, iar Ilia se căsătoreşte cu Idamante care, în uralele mulţimii, preia conducerea regatului. În două vorbe, cu toate simplificările de rigoare, cam aceasta este acţiunea operei Idomeneo, il re di Creta, compusă în italiană de Mozart în 1779-1780, la comanda principelui elector al Bavariei, Karl Theodor. (Dintre interpretările accesibile pe CD, recomand călduros versiunea realizată la "Decca", cu Pavarotti, Gruberova, Baltsa, Popp, Nucci şi cu orchestra Filarmonicii din Viena - dirijor sir John Pritchard. E sublimul în formă sonoră.) Două veacuri şi ceva mai tîrziu, în 2006, producţia acestei opere este oprită de conducerea prestigioasei "Deutsche Oper" din Berlin, de teamă că ar putea leza sensibilităţile comunităţii islamice din întreaga lume. Motivul precis, ca să fim corecţi, nu ţine de partitura în sine, ci de regia acestei producţii, dar asta nu face gestul mai puţin semnificativ: Mozart este oprit de teama islamiştilor. Chiar nu înţelegem cît de gravă a devenit situaţia spiritului european în această lume? În varianta acestui spectacol, la un moment dat, Idomeneo apare pe scenă cu capetele tăiate ale lui Isus, Budha, Mahomed şi Neptun. Te poţi întreba de ce, dar e incorect să critici dacă nu vezi spectacolul. Regizorii contemporani obişnuiesc să citească partituri, scrise cu multă vreme în urmă, despre timpuri încă şi mai îndepărtate, prin lentile contemporane - amintesc doar Oedipul bucureştean al dlui Andrei Şerban, în care apăreau Stalin şi Ceauşescu. Cum se poate imediat deduce, problema nu era capul lui Isus (măscărirea în fel şi chip a Mîntuitorului e deja un loc comun pentru un anumit tip de artă şi nu mai revoltă pe nimeni), nici a lui Budha şi cu atît mai puţin a lui Neptun. În orice caz, oprirea acestei producţii de teama unei reacţii musulmane împinge spiritul european într-o postură încă mai ruşinoasă decît acel nenorocit de firstly blame ourselves cu care reacţionează de decenii, de cîte ori e supus unei agresiuni din afară. Spre lauda lor, politicienii germani au reacţionat corect. Toţi, în frunte cu dna Merkel, au criticat decizia conducerii operei şi au deplîns această frică preventivă care, iată, a cuprins spaţiul artistic, adică exact acea zonă care, în cultura noastră, se bucură de maximum de libertate şi este îndreptăţită să îndrăznească chiar dincolo de limitele obişnuite. Dar, peste toate, există o simbolistică tristă, dacă nu direct revoltătoare, a acestui gest. În biografia lui Mozart, lucrul la Idomeneo a fost un moment magnific, care ne este astăzi cunoscut foarte bine datorită bogatei corespondenţe pe care compozitorul a purtat-o cu tatăl său şi cu sora sa în acea perioadă. În deplinătatea geniului, Mozart nu doar compune muzica, dar se ocupă de dramaturgie, de vocile care urmau să cînte premiera, de libret (pe care îl masacrează pur şi simplu, spre disperarea tăcută a libretistului G. Varesco) şi de costume, toate acestea cu o competenţă artistică amuţitoare, ca sub o inspiraţie divină. Muzica, mai ales, e superbă - e Mozart 100%, pur, strălucitor, irezistibil, fără cusur. Lucrată într-o stare de graţie, produs al celui mai înalt geniu al Europei, această operă chiar are un mesaj pacifist, antirăzboinic, uman. La final, Idomeneo are un recitativ emoţionant, în care spune poporului său: "Vă anunţ pacea! Sacrificiul a luat sfîrşit. Neptun şi toţi zeii zîmbesc regatului nostru! Oh, binecuvîntată Creta! Cît de fericit mă simt!" Punctul de vedere al tînărului Idamante, promotorul păcii cu inamicii troieni, cîştigă. Ei bine, comunicatul prin care direcţiunea operei anunţă oprirea acestei producţii citează următorul motiv: "pentru a nu pune în pericol siguranţa publicului şi a artiştilor". În fine, un detaliu mai puţin ştiut este că "Deutsche Oper" calcă în picioare un trecut măreţ. Directorul antebelic al acestei Opere, Carl Ebert, a plecat în exil cînd presiunile naziste au devenit insuportabile. Decît să cedeze viziunii naziste asupra operei, Ebert a fugit în Anglia, ceea ce a provocat lui Goebbels o asemenea furie, încît a ordonat schimbarea numelui companiei. După război, Ebert a revenit la conducere, ducînd la bun sfîrşit un lung şi onorant mandat de director. Opera care a rezistat în faţa unui Hitler dezlănţuit, a pus genunchiul în pămînt de teama unei posibile enervări islamice. După vorba Oriannei Fallaci, Europa devine tot mai clar Eurabia şi Mozart amuţeşte...

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.